0:00

INSCRIPŢII NEMŢENE / Un cărturar autentic – CONSTANTIN MATASĂ, ZCH NEWS - sursa ta de informații

Biografia teologului, arheologului, cărturarului şi memorialistului Constantin Matasă (1878–1971) conţine, chiar şi la patru decenii de la moartea sa, o sumă de necunoscute ce se impun a fi clarificate printr-o cercetare minuţioasă şi consecventă a documentelor de arhivă, a literaturii epistolare, a presei locale şi, fireşte, a memoriilor şi confesiunilor unora dintre confraţi. Lui Constantin Matasă, comunitatea nemţeană şi nu numai, îi datorează enorm pentru iniţiativele şi izbânzile sale în domeniul cercetărilor arheologice, unde s-a remarcat prin intuiţiile sale, prin descoperirile epocale şi rectitudinea concluziilor ştiinţifice. Istoricul şi naratologul Constantin Matasă a cercetat, a călătorit şi a elaborat una dintre cele mai însemnate cărţi1, pentru acel moment, închinate judeţului unde s-a născut, unde a răspândit lumină şi unde a ctitorit câteva instituţii culturale ce au menirea de a-i eterniza memoria. Relaţiile epistolare stabilite, în timp, cu unii dintre istoricii, cărturarii şi erudiţii acestui neam au fost întotdeauna ireproşabile sub multiple aspecte.

O relaţie specială a avut cu Nicolae Iorga (1871–1940), personalitate plurivalentă a culturii româneşti şi universale, căruia i s-a adresat, în termeni reverenţioşi, solicitându-i un sfat, o informaţie, o sugestie sau invitându-l, de câteva ori, să conferenţieze în oraşul Piatra-Neamţ, ceea ce marele cărturar a şi acceptat să rostească, cu verbul său înaripat, gânduri sau frânturi de gânduri despre un anume timp.  Epistolele ce se publică acum, întâia oară, se constituie în mărturii elocvente ale unui trecut, pe care cărturarul Constantin Matasă l-a preţuit, l-a iubit, l-a cercetat şi l-a interpretat cu o reală dragoste şi profunzime.

Piatra-N[eamţ], 10 noi[embrie] 1929 / Mult stimate domnule profesor,

După dorinţa d[omniei voa]stre, pe care am avut onoarea să mi-o exprimaţi la Piatra, în seara de 9 noiembrie a[nul] c[urent], vă trimit prin băiatul meu, absolvent al oropsitului Institut Electrotehnic, o fotografie mai mare a icoanei Sfânta Ana de la M[ănăsti]rea Bistriţa. / Am avut prilejul să o cercetez fără îmbrăcăminte: lemnul va fi, probabil, cel vechi; zugrăveala care se vede astăzi, nu poate fi însă mai veche de vreo 100–150 de ani. / Se va fi zugrăvit şi icoana aceasta ca şi celelalte două de la Agapia şi M[ănăsti]rea Neamţ. / Am făcut şi cererea către d[omnu] preşedinte al Academiei Române şi dacă veţi crede domnia voastră că n-ar fi prea mare îndrăzneala din partea mea să prezint lucrarea pentru premiu, băiatul meu va lua de la Cartea Românească exemplarele câte trebuiesc şi le va depune la Academie. / În orice caz am avut o mulţămire sufletească nespusă şi mă simt cu totul măgulit văzând cu câtă bunăvoinţă şi aleasă atenţie aţi primit Călăuza mea. / Nu ştiu de voi putea să mă bucur de aprecierea d[omniei voa]stre şi după ce veţi fi cercetat-o mai de aproape.2 / Din dragoste mare pentru judeţul meu, în care eu şi moşii, strămoşii mei ne-am născut, am întreprins această lucrare pentru care erau, poate, alţii mai indicaţi. / Într-o ediţie viitoare, dacă aş întâmpina cuvenita încurajare, voi încerca să o îmbunătăţesc, ţinând seama de observaţiile oamenilor cunoscători. / Găsesc necesar a vă mărturisi că pentru tipărirea cărţii, care m-a costat mult, n-am avut de nicăieri nici un ajutor, nici măcar de la judeţul meu. / Fericit că am putut să vă revăd după atâta vreme şi mulţumit de măgulitoarea atenţie ce mi-aţi arătat, rămân devotatul d[omniei voa]stre admirator de odinioară. / Preot C. Matasă

Piatra-N[eamţ], 11 decembrie 1929 / Mult stimate şi ilustre domnule profesor,

Am trimis demult fotografia icoanei Sf[ânta] Ana de la Bistriţa, cum şi cererea pe care aţi binevoit a mă îndemna să fac către Academie; nu le veţi fi primit încă decât, poate, zilele acestea fiindcă băiatul meu nu v-a găsit în Bucureşti. / Vă rog, domnule profesor, dacă socotiţi că se poate spune un cuvânt bun despre cărticica mea, recomandaţi-o d[omnia voa]stră secţiunii respective; aceasta ar însemna şi reuşita cererii şi ar fi cea mai mare încurajare şi îndemn pentru străduinţa mea.

Vă mai rog domnule profesor, când vă va da vremea puţin răgaz, să binevoiţi a veni pentru o zi la Piatra spre a ţine şi aici o conferinţă, scoţând din amorţire somnorosul nostru târg. / Chemarea d[omniei voa]stre la lupta pentru dezrobirea ţării din exploatarea politicianismului a venit în sufletele noastre ca o rază de lumină şi de încredere pentru viitor. / Cu adânc devotament, / Preot C. Matasă

Nicolae SCURTU

Note:

* Originalele acestor epistole, inedite, se află la Biblioteca Academiei Române. Bucureşti. Corespondenţă primită de Nicolae Iorga. 1. Preot C. Matasă ~ Călăuza judeţului Neamţ. [Prefaţă de Simion Mehedinţi] Bucureşti, Editura „Cartea Românească“, 193 pagini + 22 de ilustraţii şi o hartă a judeţului Neamţ. 2. N. Iorga ~ Constantin Matasă ~ Călăuza judeţului Neamţ în Revista istorică, 16, nr. 1–3, ianuar[ie]–mart[ie] 1930, p. 60. [Cronică] [Foarte bună Călăuza judeţului Neamţ de părintele C. Matasă (Bucureşti, 1929), ilustraţia e îngrijită şi adesea nouă].

Articolul precedentCELE MAI FRUMOASE POEZII ROMÂNEŞTI
Articolul următorARTĂ PLASTICĂ / Mircea Răsvan Ciacâru sau despre oximoron, ritmuri, fantastic şi sinecdocă (IV)