Primarul Laurențiu Leoreanu spune că se simte în Primărie ca acasă, dat fiind faptul că petrece mai mult timp la serviciu decât acasă. Cu membrii din familia de la muncă se înțelege bine, dar recunoaște că “pădure fără uscături nu există”. Totuși, edilul a precizat din nou faptul că vrea un nou mandat de primar din 2016, după care va vedea ce va urma. La catedră îi este greu să se întoarcă, deși sunt oameni care-l văd conducând Colegiul Național “Roman Vodă”.
“Eu în Primărie mă simt ca-n prima casă. Am o echipă competentă, serioasă. Poate de-a lungul anilor au mai fost puncte de vedere critice, unii au mai patinat, dar am încercat să impun seriozitate. Dacă vor o relație bună cu mine trebuie să aibă o relație bună cu romașcanii. Au fost din cei care au plecat pentru că nu au ținut ritmul. Acum avem o echipă unită”, spune edilul.
Deși este “obsedat” de a ști tot ceea ce se întâmplă, de a controla lucrurile din jur, edilul spune că își cunoaște subordonații, dar preferă principiul subsidiarității.
“Nu poți coborî până în «măruntaie», eu vorbesc mai mult cu șefii de servicii. Am mers pe un principiu modern – al subsidiarității – în care ierarhia să reprezinte nu doar gradual partea salarială, ci să reprezinte o responsabilitate graduală. Am prins doar un an și jumătate bun ca primar, apoi a venit criza. Un manager bun se vede când e perioadă grea”, spune edilul.
Despre viitor, numai de bine, mai ales că ambiția primarului vizează un nou mandat la conducerea municipiului, dar ultimul de data aceasta. Deși, dacă anul trecut primarul nu mai voia un al treilea mandat, în primăvara acestui an, în urma unui “pariu”, s-a răzgândit. Dar, spune el: “Nu mor pe scaun de primar. Mai candidez un mandat, dar voi vedea ce mai fac apoi. Doar așa pot să-mi las o amprentă peste municipiu. Nu știu dacă mai am puterea să mă întorc la catedră. Am lucrat cu mult drag. M-am întâlnit de curând cu un grup de profesori care mi-au zis că vor să mă vadă directorul CNRV. Este o șansă foarte mică”. Acesta recunoaște că funcția de primar implică stres și uzură, dar spune că are satisfacția că va lăsa ceva în urmă pentru următoarele generații. (C. MATEI)
