Născut la 2 august 1891, la Roman (d. 10. 05.1971, Bucureşti), compozitorul, dirijorul, academicianul Mihail Jora a studiat la Conservatorul din Iaşi (1909-1911), Facultatea de Drept, Iaşi (1909-1912), Conservatorul din Leipzig (1912-1914). A îndeplinit diferite funcţii: director muzical (Radiodifuziunea Română, 1928-1962), rector al Conservatorului (Bucureşti, 1941-1947), dirijor, pianist, consilier artistic al Filarmonicii şi al Operei Române (Bucureşti, 1931-1945). A fost profesor și Rector al Academiei Regale de Muzică din București şi unul din membrii fondatori ai Societăţii Compozitorilor Români, membru al Institutului Max Reger din Bonn (1948) etc. Mihail Jora a fost creatorul liedului şi al baletului românesc contemporan (“La piata”, “Curtea Veche”, “Întoarcerea din adâncuri”, “Hanul Dulcinea”). A studiat în Leipzig cu Max Reger şi Robert Teichmuller. Talentul său, inteligenţa remarcabilă, pregătirea muzicală excepţională au generat apariţia unui număr impresionant de lucrări (muzica simfonică – suita “Privelişti moldoveneşti”, poemul “Poveste indică”, muzica vocal-simfonică, sonate, cvartete), cuprinse în peste 50 de opus-uri, multe dintre ele premiate în ţară şi în străinatate. Este unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai liedului în muzica românească. De remarcat faptul că și-a numit cele peste o sută de partituri de gen “Cântece”, tocmai pentru a sugera caracterul românesc și particularitățile specifice care despart aceste lucrări de tradiția liedului german. El a compus, pe versuri ale marilor poeți români, numeroase lucrări de acest gen, care se disting prin expresia lor originală. Creațiile lui Jora se caracterizează prin conținutul lor de viață bogat și variat. Unele lucrări ale sale sunt străbătute de o undă de umor și ironie. Opera lui Jora se remarcă prin măiestria interpretării elementelor melodice și ritmice, specifice cântecului popular. A fost printre primii compozitori care au întrezărit virtuțile artistice ale baletului. Mihail Jora s-a afirmat şi ca dirijor, critic muzical sau profesor al Conservatorului din Bucuresti. În liedurile sale Jora impune un recitativ nuanţat bazat pe inflexiunile vorbirii şi intonaţiile cântecului românesc. Mai puţin cunoscut este faptul că Mihail Jora a fost de-a lungul întregii sale vieţi şi un reper moral, remarcându-se prin gesturi tranşante, francheţe şi intransigenţă, care l-au plasat, nu o dată, într-o relaţie conflictuală cu autorităţile vremii. Un gest de un deosebit curaj civic l-a făcut la 31 decembrie 1947, cu prilejul ceremoniei de depunere a jurământului de loialitate al corpului profesoral din cadrul conservatorului bucureştean faţă de nou proclamata Republica Populară Română: ca director al instituţiei, a propus să se ţină un minut de reculegere în memoria regelui Mihai I, care, cu o zi înainte fusese silit de autorităţile democrat-populare să abdice. A fost destituit imediat din funcţie şi blamat în “Scânteia”. Jora a înfiinţat şi dirijat, la numai o lună de la inaugurarea postului naţional de radio din România, prima stagiune radio-live pentru concerte simfonice din ţara noastră. Astăzi, sala de concerte a Societăţii Române de Radio îi poartă numele. A fost prieten apropiat al lui George Enescu şi profesor al lui Dinu Lipatti.
