Un pacient internat în Spitalul Județean de Urgență Piatra-Neamț a plecat, numai în pijamale și papuci, fără ca nimeni să sesizeze.
Luni, 19 martie, după-amiază, bărbatul, în vârstă de 80 de ani, a fost văzut de o cunoștință în zona Școlii nr. 3 din Piatra-Neamț, care a discutat cu el, părea să nu știe foarte clar unde este, și l-a condus înapoi la spital, anunțându-i totodată și familia. Rudele, care îl vizitaseră mai devreme pe secția neurologie unde este internat de câteva zile în urma unui accident vascular cerebral, habar n-aveau că acesta dispăruse din spital. Nu puteau să-și explice ce s-a întâmplat, cum a fost posibil ca bărbatul aflat sub tratament să fie lăsat nesupravegheat, mai ales că starea lui o impunea fără doar și poate, după ce a fost consultat și de un medic psihiatru.
Cum este posibil ca un pacient să plece din spital, se pare că vreo două ore, într-o ținută total nepotrivită pentru frigul de-afară, lucru neobservat de asemenea? Dr. Daniela Burghelea, director medical interimar, ne-a declarat că exact persoana care trebuia să-l supravegheze a observat lipsa pacientului: „Am vorbit cu medicul de gardă, infirmiera a sesizat că pacientul lipsește din salon, a fost căutat prin curtea spitalului, și a fost adus înapoi în secție, de către personalul din spital, în jur de ora 17. Jumătate de oră a lipsit de când a sesizat infirmiera, o să vedem mîine exact care a fost situația pe secție”.
Regulamentul de ordine interioară al SJU Piatra-Neamț prevede la art. 18, că salariații au, printre alte obligații generale, aceea ca „în timpul programului de serviciu să nu lase fără supraveghere bolnavii, mașinile sau instalațiile aflate în funcțiune”. Am întrebat directorul medical al spitalului ce înseamnă „să nu lase fără supraveghere bolnavii”, în principiu, nu doar cu referire la acest caz: „Supravegherea pacientului pe saloane se realizează de către infirmieră și de către asistenta de serviciu și unde este pază, și de paza de la ieșire. Pacienții sunt liberi să circule prin curtea spitalului, numai în situații epidemiologice e limitată circulația. Dacă lipsește mai mult și se sesizează că un pacient nu este, atunci se anunță poliția, după ce este căutat prin curtea spitalului și dacă nu apare în cel mult două ore. Dacă este un pacient agresiv și cu tendințe de a pleca sau suicidale, se consultă psihiatrul și se dispune contenția, o măsură de izolare. Dacă e un pacient care trebuie supravegheat și are consultul psihiatrului, se impune contenția. În alte situații, nu, pacientul este liber să circule prin spital. Poate ieși din curtea spitalului doar la cererea familiei și cu bilet de voie și cu anunțarea aparținătorului, pentru o situație specială. Probabil nu l-a văzut nimeni, avem portar și jos (n.n. – la ieșirea din curtea spitalului), este pază și la spitalul vechi”. Teoria există, așadar, dar practica ne omoară. Infirmiera, îngrijitoarea sau asistenta, care sunt primii și cei mai apropiați profesioniști din spital de pacient, nu au văzut când a plecat. Abia ulterior, poate la ora de tratament, infirmiera a sesizat că nu este și-a început să-l caute.
Pacientul de azi a avut șansă să fie văzut pe drum de un cunoscut, cu toate că oricine l-a văzut ieșind în pijamale și papuci din spital, într-o zi friguroasă de martie, se putea apropia să-l întrebe dacă are nevoie de ajutor. Omul acesta a avut șansă de un cunoscut. Dar, ce s-ar fi putut întâmpla cu un pacient care pleacă din spital și umblă pe străzi, într-un oraș în care nu-l cunoaște nimeni?
(C.I.)
