„Când am aterizat la Kinsasha, m-a lovit valul de căldură. Era aprilie 2013, sezon ploios, umezeală în atmosferă, combinată cu căldura. Nu puteam să respir. Mi-a luat cam o lună să mă adaptez. Pe urmă, am plecat la Matadi, unde am făcut training 3 luni. Eram lângă ocean și căldura mult mai puternică. Oriunde se folosea aerul condiționat și, când ieșeam dintr-o clădire, până la mașină, eram apă. Acolo i-am învățat pe polițiștii congolezi cum să facă anchetă. Era vesel, toți semănau între ei, se ducea câte unul să-mi cumpere ceva și eu ceream restul de la altul, dar cel mai mult mă amzam când povesteau că au fost la plajă și s-au bronzat. Erau atât de negri, încât abia după câteva luni mi-am dat seama că, totuși, se schimba un pic pigmentul după ce stăteau la soare și pielea avea o tentă roșiatică. După Matadi, m-am întors la Kinsasha, unde am fost ofițer de legătură la o unitate cu 150 de oameni. Am susținut alte examene și, după aceea, am început pregătirea oamenilor cu tehnici speciale de intervenție. Pe căldura aia, numai faptul că purtai vestă antiglonț grea de 15 kg, făcută cu plăci ceramice, rezistentă la pistoalele mitralieră, era un chin. Am slăbit 7 kilograme în primele zile. ”
”
Întregul reportaj – Poliţist pietrean în Congo: „Am văzut doi copii care mâncau o cutie de carton”-îl puteți citi aici.
