La 21 noiembrie 2002, la summitul NATO de la Praga, România a primit invitaţia oficială de a începe procesul de aderare la Alianţa Nord-Atlantică, alături de alte șase state din Europa Centrală și de Est. Decizia a fost rezultatul unei perioade de aproape un deceniu de ajustări politice, diplomatice și militare prin care România a fost tot mai apropiată de spațiul euro-atlantic.
La 21 noiembrie 2002, la summitul NATO de la Praga, România a primit invitaţia oficială de a începe procesul de aderare la Alianţa Nord-Atlantică, alături de alte șase state din Europa Centrală și de Est. Decizia a fost rezultatul unei perioade de aproape un deceniu de ajustări politice, diplomatice și militare prin care România a fost tot mai apropiată de spațiul euro-atlantic.
După aderarea la Parteneriatul pentru Pace în 1994, România a intrat în prima etapă de cooperare instituționalizată cu NATO. Ulterior, prin includerea în Membership Action Plan, statul român a început prezentarea anuală a progreselor în domeniul reformelor interne. În tot acest interval, autoritățile au anunțat reducerea efectivelor, profesionalizarea graduală a armatei și ajustarea procedurilor de comandă la standardele Alianței. Participarea la operațiuni în Balcani și în alte zone a consolidat profilul României în evaluările aliaților, militarii români lucrând alături de contingentele statelor membre.
Declarațiile oficiale din 2001–2002 indicau că reformele interne, predictibilitatea legislativă și contribuția la misiunile NATO au contat în mod direct în evaluarea candidaturii. După invitația transmisă la Praga, procesul de aderare a urmat calendarul stabilit: în martie 2003 au fost semnate la Bruxelles protocoalele de aderare, iar în februarie 2004 Parlamentul a adoptat legea de aderare la Tratatul Atlanticului de Nord. La 29 martie 2004 documentul a fost depus la Departamentul de Stat al SUA, iar pe 2 aprilie drapelul României a fost ridicat la sediul NATO din Bruxelles.
După 2004, statutul de stat membru a adus în România primele structuri aliate permanente. La București funcționează Unitatea de Integrare a Forțelor NATO (NFIU), care sprijină dislocarea rapidă a forțelor aliate și coordonează activități logistice și exerciții multinaționale. Tot în România a fost dezvoltat Comandamentul Corpului Multinațional Sud-Est (MNC-SE), cu sediul la Sibiu, creat în 2020 ca stat major de nivel corp de armată, responsabil cu coordonarea operațiunilor terestre în zona sud-estică a flancului estic.
La Oradea funcționează Centrul de Excelență NATO dedicat informațiilor din surse umane, acreditat în 2010, care dezvoltă programe de instruire, manuale și doctrine în domeniul HUMINT. După începutul războiului din Ucraina, în 2022 a fost constituit în România un Grup de Luptă al NATO, cu națiune-cadru Franța, integrat în structurile de comandă de la București și Sibiu și conceput să poată fi extins la nivel de brigadă.
În 2025, exercițiul multinațional „DACIAN FALL 2025”, desfășurat în România și Bulgaria, a testat în mod direct cooperarea acestor structuri: dislocarea de trupe aliate, integrarea grupurilor de luptă și coordonarea dintre comandamentele regionale.
Ziua de 21 noiembrie rămâne legată de momentul în care România a primit invitaţia de a începe negocierile de aderare la NATO. Decizia anunţată la Praga în 2002 a deschis etapa care a dus la aderarea din 2004 și la configurarea arhitecturii aliate care funcționează astăzi în România.
Sandu Munteanu
