În urmă cu 167 de ani, la 3 aprilie 1850, domnitorul Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, semna “Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în jandarmi”, act juridic care consfinţea întemeierea Jandarmeriei şi în spaţiul românesc. Legea prevedea că Regimentul de jandarmi din Moldova se împarte în două subdiviziuni, fiecare având zona de responsabilitate formată din câte şase ţinuturi (judeţe). La fiecare ţinut era repartizată câte o companie de jandarmi, la care se adăugau câte o companie la isprăvnicia Iaşiului şi, respectiv, la Poliţia capitalei (Iaşi). În total, erau 14 companii de jandarmi cu un efectiv de 1.433 jandarmi călări şi pedeştri. Totodată, prin acest act normativ se stabileau Jandarmeriei următoarele misiuni: privegherea siguranţei publice, ţinerea unei bune orânduieli şi ducerea la îndeplinire a legilor. În ceea ce priveşte executarea serviciului, se prevedea că Jandarmeria executa un serviciu ordinar, care se realiza zilnic, pe baza regulamentelor sale, şi un serviciu extraordinar, pe care îl executa la solicitarea autorităţilor.
După Războiul de Independenţă se încheie procesul de individualizare a Jandarmeriei Naţionale, odată cu intrarea în vigoare, la 1 septembrie 1893 a “Legii Jandarmeriei Rurale”. Acest act normativ clarifică misiunile de executat, dotarea, înzestrarea, instrucţia, drepturile şi obligaţiile “Corpului Jandarmeriei” care se subordona juridic Ministerului de Interne şi Ministerului Public, iar din punct de vedere militar, Ministerului de Război.
După primul război mondial şi ulterior după Marea Unire, arma intră într-o nouă fază de evoluţie atunci când sunt elaborate legi care fac din instituţia Jandarmeriei o forţă publică, stabilă, credibilă şi deosebit de eficientă, asigurând în societatea românească un climat de linişte şi siguranţă.
Perioada ce urmează celui de-al doilea război mondial aduce schimbări profunde în viaţa jandarmilor, instituţia fiind aproape de desfiinţare, ea se transformă în trupe de securitate, până la Revoluţia Română din anul 1989.
La nivelul Judeţului Neamţ, Jandarmeria îşi începe activitatea începând cu anul 1893, fiind organizate cu această ocazie Compania de Jandarmi Neamţ, Secţia de Jandarmi pe lângă Subprefectura Judeţului Neamţ şi câte una în marea majoritate a comunelor rurale. Zona Municipiului Roman, pe atunci Judeţ de sine stătător, avea o structură organizatorică asemănătoare Judeţului Neamţ.
În prezent, Jandarmeria Română este “instituţia specializată a statului, cu statut militar, componentă a Ministerului Afacerilor Interne, care exercită, în condiţiile legii, atribuţiile ce îi revin cu privire la apărarea ordinii şi liniştii publice, a proprietăţii publice şi private, la prevenirea şi descoperirea infracţiunilor şi a altor încălcări ale legilor în vigoare, precum şi la protecţia instituţiilor fundamentale ale statului şi combaterea actelor de terorism”. Organizarea şi amplasarea efectivelor Jandarmeriei, fizionomia procesului de instruire şi de formare a cadrelor, precum şi înzestrarea acestora cu armament şi tehnică de luptă, oferă o mare disponibilitate operaţională în toate formele de acţiune specifice, prin misiunile pe care le execută contribuind la buna desfăşurare pe teritoriul ţării a vizitelor unor personalităţi române şi străin, la derularea în linişte a unor competiţii sportive, a adunărilor religioase şi a manifestărilor cultural artistice cu public numeros, la limitarea efectelor unor calamităţi naturale şi ajutorarea populaţiei afectate.
Astăzi, când ne revin în memorie, tradiţiile de luptă ale Jandarmeriei Române, îndreptăm un gând de recunoştinţă către înaintaşi, fiind de datoria noastră să ne implicăm cu întreaga capacitate şi inteligenţă în amplele misiuni pe care le executăm pentru îndeplinirea cu onoare şi devotament a responsabilităţilor încredinţate. Putem aprecia că experienţa acumulată în urma îndeplinirii unor misiuni diverse în plan intern şi internaţional, parteneriatul cu societatea civilă, profesionalizarea structurilor mobile şi managementul modern proiectează Jandarmeria Româna ca factor fundamental de stabilitate a societăţii româneşti, prin îmbinarea armonioasa a elementelor de tradiţie cu cele moderne, sub deviza LEX ET ORDO. (IJJ Neamţ)
