* Baza Hipică din Piatra Neamţ a fost vândută de fisc pe bucăţi, exact în anul în care se împlineşte un deceniu de la moartea lui Virgil Bărbuceanu, întemeietorul arenei
În octombrie se împlinesc 10 ani de când a încetat să mai existe cel care, pe bună dreptate, este considerat “părintele” Bazei Hipice din Piatra Neamţ. Dârz, întreprinzător, cordial, de-o modestie rar întâlnită, colonelul (r.) de cavalerie Virgil Bărbuceanu a lăsat urme adânci în echitaţia românească, atât ca sportiv, cât şi ca antrenor. Maestrul sportului s-a născut pe 18 aprilie 1927, în comuna Bobiţa, judeţul Mehedinţi şi a decedat în 2004, la vârsta de 77 ani. Cetăţean de onoare al oraşului Piatra Neamţ, multiplul campion naţional şi câştigător al Cupei României şi Cupei Federaţiei, a participat cu succes la JO de la Stockholm şi Roma. S-a distins şi la regalurile de la Aachen, Napoli, Viena, Nisa, locuri în care şi-au dat întâlnire cu regularitate aşii echitaţiei mondiale. Foştii săi elevi (Radu Ilioi, Aurel Cojocariu, Marius Lupu, Ionuţ Ursache, Codruţ Onţanu) au dominat sau încă mai domină întrecerile interne.
Sub privirile regelui Gustav al VI-lea şi ale reginei Elisabeta
La Stockholm, la Jocurile Olimpice din Suedia (1956), Virgil Bărbuceanu şi colegii săi au avut privilegiul de a defila prin faţa unor mari personalităţi ale vremii: “10 iunie 1956. Ora 14. În tribunele marelui stadion din această perlă a Nordului, se află peste 25.000 de spectatori. În loja oficială iau loc, printre alţii, regele Gustav al VI-lea al Suediei, regina Elisabeta a Angliei, Averry Brundaje, preşedintele CIO. În acordul fanfarei începe marea defilare a sportivilor din cele 29 de naţiuni. Apar şi sportivii români. Steagul tricolorilor este purtat de Gheorghe Soare, urmat de ceilalţi călăreţi, Nicolae Marcoci, Virgil Bărbuceanu, Nicolae Mihalcea. A doua zi, 57 de călăreţi din 19 ţări de pe toate continentele iau startul în concursul complet. În dreptunghiul de 20×60 metri încep demonstraţiile de dresaj. Cu numărul 56, Virgil Bărbuceanu cu Brebenel. Va obţine – 136,00 puncte. De ce? Iată răspunsul: «Pasul a fost vioi şi energic. Mersul la trap în ritm şi destul de avântat. Trecerea bună, galopul destul de sobru. La prima voltă, calul neliniştit. La contragalop, la început nereuşit». Pe primul loc, la dresaj, se clasează vestgermanul O. Roth cu Sissi. Românii au ocupat poziţii în a doua jumătate a clasamentului. Proba de cros s-a dovedit a fi dificilă. Gheorghe Langa cu Bolero şi Virgil Bărbuceanu cu Brebenel nu pot încheia competiţia”. (“Calul – Prietenul meu. Pagini din istoria călăriei româneşti”, Emanuel Fântâneanu şi Nicolae Şerbănescu).
Locul 6 pe naţiuni la JO de la Roma
La următoarea ediţie a JO (Italia, 1960), echipa României, în frunte cu Virgil Bărbuceanu şi Gheorghe Langa, reuşeste să ocupe un important loc 6 pe naţiuni. Din istorisirea ziariştilor Radu Urziceanu şi Tudor Vornicu aflăm că, “ţara noastră a participat la 3 din cele 4 probe ale întrecerilor de călărie, mai puţin la dresaj. Proba de obstacole pe echipe, de două manşe, deci de acumulare de penalizări are un parcurs dificil. După prima manşă de dimineaţă, am constatat că românii se aflau pe locul 7 la mică diferenţă (82 ¾ faţă de 82 ¼) de echipa Franţei. În manşa a doua – cu 17 sărituri înalte până la 1,60 m şi lungi până la 5 m (şanţul cu apă), călăreţii noştri, mai ales Virgil Bărbuceanu cu Robot şi Gheorghe Langa cu Rubin, confirmau rezultatul din prima parte a concursului şi din alte întreceri internaţionale, terminând – în clasamentul general – pe locul 6. Socotim că rezultatul este meritoriu. Echipa noastră a depăşit formaţii redutabile ca Spania, Portugalia, Anglia, Suedia. În Marele Premiu de obstacole, individual, în prima manşă, Virgil Bărbuceanu cu Robot, care a avut o căzătură la unul din oxere a fost penalizat cu 43 ¼ puncte. În cea de-a doua manşă, Virgil Bărbuceanu face 28 de puncte penalizare, deci 71 ¼ în total şi locul 33 în final”.
Baza Hipică – momente de început
Amenajată la iniţiativa sa, Baza Hipică pietreană a devenit pentru Virgil Bărbuceanu şi draga lui soţie, a doua casă. Inaugurată în ianuarie 1986, arena a găzduit după câteva luni primul concurs demonstrativ de călărie. “Acum câţiva ani, cineva şi-a adus aminte că nu departe de apa Moldovei, la Timişeşti, era crescută vestita rasă de cai moldoveneşti, care a făcut ca în ţinutul pur-sângilor arabi să circule o vorbă rămasă până astăzi: «Nimic pe lume nu-i mai frumos decât un călăreţ persan pe un cal moldovenesc»… Aşa a apărut herghelia de la Dumbrava Timişeşti, cunoscută apoi rapid în toată ţara pentru preocupările specialiştilor de aici în vederea creşterii şi ameliorării raselor de cai. Din rândurile acestor entuziaşti a fost format nucleul de antrenori şi sportivi, care, în această primăvară, a înfiinţat la Piatra Neamţ gruparea de echitaţie AS Agricola, sub directa patronare a Direcţiei Agricole judeţene. De asemenea, la Roman, pe lângă IAS, a luat fiinţă AS Dragoş Vodă, iar la Târgu Neamţ s-a consolidat nucleul de bază al AS Dumbrava. Avem, deci, creată, în scurt timp, «o potcoavă de aur» în arcul de cetină al acestui ţinut şi nu întâmplător, sâmbătă şi duminică, a putut fi organizat la Piatra Neamţ, primul concurs demonstrativ de călărie de anvergură. Comentariul tehnic al concursului a fost asigurat de cunoscutul publicist Cristian Ţopescu, din conducerea clubului Steaua Bucureşti. Vremea a fost splendidă, concurenţii minunaţi, iar publicul a umplut până la refuz frumosul cadru natural al viitorului hipodrom de la ştrandul tineretului. Printre concurenţi, cei ai gazdelor (Eugenia Şoldan, Aurel Cojocariu, Gheorghe Băluţ şi Mihai Sandu), îndrumaţi de maestrul sportului, lt. col. (r.) Virgil Bărbuceanu, au trăit momente de neuitat. Sunt momentele de început ale galopului «potcoavei de aur» în ţinutul Ceahlăului. Drum bun!” (Inscripţie pe… o potcoavă de aur, Alexandru Iacob, Ceahlăul, sâmbătă, 12 iulie 1986)
Ana MOISE
200 de elevi erau înscrişi, în anul 1986 la cursurile de echitaţie, mulţi dintre ei având reale calităţi pentru a obţine performanţe. Colonelul Bărbuceanu i-a amintit atunci într-un interviu pe: Manuela Rotaru, Bianca Teodorof, Elena Bordea, Lucian Aprofirei, Eugen Pătrânichi, Mugurel Arteni, Ionel Bădiţă (10 ani). Iată că sportul călare se urnise serios din loc, lucru întărit peste ani de găzduirea celor mai importante competiţii internaţionale: Balcaniada de călărie (1989), Cupa Samsung (1991), Cupa Dunhill (1993), Cupa Volvo (1995).
“Dincolo de nori, de acum încolo, se va linişti şi spiritul colonelului. În viaţa sa pământească a fost «mândru în şa». Dincolo, cred că Dumnezeu i-a rezervat un loc ales, alături de Felix Ţopescu. Vor vorbi despre caii lor. Fără colonel, viaţa Bazei Hipice nu a mai fost la fel. Între timp, aproape uitată de pietrenii nerecunoscători, s-a prăpădit şi Doamna Mimi”. (Viorel Cosma, Mesagerul de Neamt, 2011)
“Faptul că această bază s-a menţinut se datorează numai fostului antrenor Virgil Bărbuceanu, care a fost un pasionat al calului, un om extraordinar. Înţelegea caii, avea un mod aparte de a se ocupa de ei. Pentru nea Virgil, ziua începea la cai şi se sfârşea tot la cai”. (dr. Vasile Pachiţanu)
