„Un om din Tecuci avea un motor / dar nu i-a folosit la nimic”
Un poet, dintre cei mari şi rari, care a trăit până acum zece ani la Iaşi, dar apropiat de Piatra Neamţ şi scriitorii de aici (şi nu numai), a fost magistrul Mihai Ursachi. I se spune „magistrul” pentru că astfel s-a autodefinit (atunci, desigur, la modul autoironic) tot într-o poezie de-a sa, chiar din primul volum de versuri „Inel cu enigmă”, din 1970. În finalul acestuia introdusese o poezie cu un titlu mai lung decât poezia în sine.
Poezia se numea „Post scriptum. Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Ursachi pe când se credea pelican” şi era compusă din două versuri simple care au făcut-o celebră peste ani: „Un om din Tecuci avea un motor / dar nu i-a folosit la nimic”. Evident, poezia este foarte cunoscută, dar titlul ei nu se mai află în memoria multora dintre noi încă de când am citit-o prima oară.
Poetul este născut la 17 februarie 1941, în comuna Băile Strunga, judeţul Iaşi), fiul ofiţerului Gheorghe Mihai Ursachi şi al Virginiei (născută Lozneanu). Bunicii dinspre mamă erau din Ipoteşti, astfel că a copilărit pe locurile eminesciene. La întâlnirile noastre de la fiecare început de an, 15 ianuarie – ziua naşterii Poetului, îmi povestea, când tăceam doar împreună cu el la o vodcă, într-un modest chioşc sătesc din faţa Complexului memorial de la Ipoteşti (dar singurul din zonă), cum se juca el cu ceilalţi copii pe acele dealuri ale Ipoteştilor. Ba chiar mi-a arătat şi grădinile prin care umbla, unde era casa bunicilor. A absolvit, în 1957, Liceul „A.T. Laurian” din Botoşani. A urmat, între 1957 şi 1961, cursurile Facultăţii de Filosofie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, fiind arestat şi întemniţat înainte de a le fi încheiat. Între 1961 şi 1964 a fost deţinut politic, iar după eliberare s-a înscris la cursurile Facultăţii de Medicină Generală din Iaşi, pe care le-a abandonat după primul an (1965), în favoarea celor de filologie din cadrul aceleiaşi Universităţi ieşene (1965-1970).
Specializat în germanistică, şi-a dat licenţa cu o teză despre Christian Morgenstern. Din considerente politice, n-a fost niciodată angajat, iar în 1981 se exilează în Statele Unite, de unde revine în 1990. În Statele Unite a lucrat ca asistent de limba şi literatura germană la Universitatea Statului Texas, obţinând aici titlul de doctor cu dizertaţia Poetry of the Being. From Holderlin to Paul Celan (1986). După doctorat, a lucrat lector la Universitatea Statului California, campusul La Jolla. După întoarcerea în ţară, (cu o limuzină celebră, care acum se află în curtea Muzeului Literaturii Române din Iaşi), a fost numit director al Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi, de unde a fost demis, tot pentru motive politice, la 24 ianuarie 1992.
Cum spuneam, poetul Mihai Ursachi avea prieteni şi cunoscuţi la Piatra Neamţ. Una din poeziile sale, ocazionale, “La Piatra Neamţ sau voila pourquoi j’aimais Rosine” aminteşte de o plimbare din tinereţe în muncipiul nostru: „Pe când veneam la Piatra Neamţ / n-aveam în pungă nici un şfanţ / şi n-aveam nici bilet de tren / şi toţi ziceau că-s schizofren / afară de Rosina Cambos. // Şi când eram la Piatra Neamţ / cu toţi băieţii eleganţi – / poeţi nătângi şi aroganţi / ba unii chiar şi sicofanţi – / tot sufletu-mi se lumina / şi mă lovea ca o dambla / când apărea Rosina Cambos. // Când răsărea cu părul roş / toţi poetaşii păguboşi / aveau erecţii chiar orgasm / iar eu pluteam ca într-un basm / roşcata de Rosina Cambos. // Şi, vai, pândeam după perdea / la dânsa cum se machia / iar Ulici îmi spunea: „Aşa, / eşti voyeurist domnia ta, / degeaba bre, nu vei pupa / nici o cordică de la ea” / regina de Rosina Cambos. // Şi când plecam din Piatra Neamţ / scârbit de pletora de fanţi / Rosina Cambos dispărea / doar eu ştiam unde era: / în vechea vilă Rosenkranz”.
Mihai Ursachi a fost primul poet român contemporan distins cu cel mai important premiu naţional de poezie, „Premiul Mihai Eminescu” de la Botoşani. Filiala Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România a instituit un premiu de poezie pe care îl acordă anual unui volum de poezie valoros. Mihai Ursachi a fost, este, o legendă frumoasă a literaturii române contemporane.
Nicolae SAVA
