Să știț` că seria de sărbători începută cu sântămăria nu s-o gătit joi cum era de dorit, că s-o continuat și vineri și sâmbătă și duminică, că toată lumea e care la hodină, care la refacere, care în beci, ca ăsta den mijloc, care s-o dus cu șăfimea de la cejeu prin fel de fel de locuri care își serbează zilele. Că și șăfimea săraca o avut o cumpănă ieri, că nu știau cum să se împartă să onoreze invitățiile buluc, bașca mese, vinuri, ospețe și de dat cu binețe la popor. Că nu se gătea una și în câteva minute trebuiau să fie în altă parte, dar s-or descurcat. Și domnu` vice Dan, și domnu` prefect și gingașa doamnă vice. Acuma trecem peste faptul că au slăbit ceva de la căldură, dar o să se refacă până joi. Mai greu o să fie cu promisiunile de la tribună, că oamenii înghit ce înghit dar se și satură.
Azi e zi mare la șpetal, că se examinează pă el singuru` candidat la șăfia șpetalului, că celelante doamne or făcut pasu` înapoi den motive de bibliografie (cică). Înclinăm să credem că ce-i ce așteptau să vină altcineva la berou număru`unu, s-au pus pe scris acatiste și ascuns daraveli că dom` doctor Lazăr se pornește greu dar și e pornit, e pornit. Acuma, cumătru` den dreapta zice că numa` egzamen nu-i ăsta, că ar fi și culmea să iasă dom` doftor pă locu`doi și că nu înțălege de ce nu o fost o numire de sus în jos și gata. Scăpa lumea dă stres, doamnele nu se stricau la neuron și știau o treabă. Așa acuma mare lucru, dacă nu or să fie comisii dă verificare, comisie dă nu știu mai ce, plus chemări la capitală, la ministru …. adică umblătură, oboseală și de restu` transpirație. Dar dom` doftor le știe pe astea și se descurcă pă el.
Cumătru` den dreapta cu perciunii băgați în sandale, că o crescut, mă trage de atenție dacă nu ar fi cușher să ne facem câte un birou, adică cracă, pe la o seamă de cleienți, că prea trebe să tragem de limbă șpineți slobozi la neuron, bașca să bem răchii de dude în companii cu mamifere. Acuma, am făcut o socoteală și dacă facem câte o feleală pe la toți, trebe să ne clonăm și noi, dacă nu vrem să ajungem ca șăfimea de la cejeu, fleașcă de oboseală, cu dureri de cap și șale de la atâtea serbări de zile de comune. Așa că stăm frumușel pe craca noastră și ca o compensație pentru a sparge monotonia crăcii, am comandat niște băști, ca să ne ferim de soare și-n care putem pune mai o sămânță, mai un pet micuț, plus actele. Ăsta den mijloc vrea clop, că cică pe unde merge să servește și ciorbă și el unde să o pună ? Corect. Îi facem rost de clop. Vorghim mâine!
