Între amintirile dragi pe care le păstrez în memorie, întâlnirea cu maestrul Constantin Lupu îmi rămâne foarte dragă. Îndrăgostit fiind de foclorul autentic, am descoperit că la Botoşani trăieşte un violonist de excepţie care are în repertoriul său câteva melodii de o frumuseţe aparte. Cum drumurile noastre, ale scriitorilor nemţeni, spre Botoşani sunt în ianuarie şi iunie, într-una din iernile anilor trecuţi l-am cunoscut pe Constantin Lupu, unul din interpreţii de bază ai Orchestrei “Rapsozii Botoşanilor”. La întâlnirea pusă la cale de prietenul Gellu Dorian, cel care a organizat de peste 20 de ani la Botoşani Zilele Eminescu şi Concursul de poezie “Porni Luceafărul”, maestrul Lupu ne-a încântat câteva fragmente de cântecele sale autentice, am stat de vorbă, iar în final m-am ales cu un CD cu câteva melodii. Îmi propusesem să facem şi un interviu în care să vorbim despre starea folclorului românesc, dar am tot amânat…
Astăzi, violonistul Constantin Lupu ar fi împlinit 63 de ani. Cum timpul nu a mai avut răbdare nici cu el, cum frumos spunea Marin Preda, profesorul Constantin Lupu, un mare maestru al viorii, a plecat în noiembrie 2013, la doar un an după ce ieşise la pensie înainte de termen. Născut în ziua de 19 mai 1951, în satul Gâdinţi, comuna Sagna, a absolvit şcoala primară în satul natal, iar cursurile liceale le-a urmat şi absolvit la Liceul „Roman Vodă” din Roman, secţia umanistă.
Din timpul liceului s-a remarcat ca un talent deosebit, urmând în paralel şi cursurile de vioară, clasele I-VIII, la Şcoala de muzică din Roman. În perioada 1971-1975 a urmat cursurile Conservatorului de muzică „George Enescu” din Iaşi, Facultatea de Compoziţie şi Muzicologie, secţia Pedagogie, pe care le absolvă în 1975, fiind licenţiat ca profesor de muzică. Din 1975 a fost angajat la Centrul Judeţean de Îndrumare a Creaţiei Populare şi a Mişcării Artistice de Masă Botoşani ca metodist la compartimentul muzică, la care a lucrat fără întrerupere până la scoaterea sa la pensie înainte de termen, în luna aprilie 2012.
Activitatea lui profesională se confundă cu instituţia la care a lucrat, cu tot ceea ce a însemnat folclorul muzical din judeţul Botoşani pe care l-a cercetat cu extremă atenţie şi dăruire. La doar trei ani de la angajare, înfiinţează în cadrul instituţiei Taraful „Datina”, alături de coregraful Vasile Andriescu, care a pus bazele Ansamblului de dansuri „Datina”, ambele unele dintre cele mai redutabile formaţii de gen din ţară, cunoscute imediat şi peste hotare, realizând nenumărate turnee, imprimări şi înregistrări.
A colaborat la realizarea câtorva culegeri de folclor din judeţul Botoşani, alături de nume ca Pavel Delion, Dumitru Chiriac şi Gheorghe Cojocaru, fiind apreciat de Emilia Comişel, Constantin Arvinte, Speranţa Rădulescu, Şerban Lupu şi alţii. Pentru activitatea lui remarcabilă în fruntea Tarafului „Datina” i s-a conferit Premiul „Ethnos” de către Fundaţia Culturală „Ethnos” Bucureşti. În 1981 şi 1985 realizează cu acest taraf două discuri Electrecord şi înregistrează peste 100 de piese care se află în fonoteca Radiodifuziunii române.
Cele două culegeri de „Folclor muzical din Judeţul Botoşani”, realizate ca urmare a cercetării în cadrul instituţiei la care a lucrat timp de treizeci şi şapte de ani, întregesc activitatea acestui profesionist în adevăratul sens al cuvântului. (N. SAVA)
