Recent s-a încheiat o nouă campanie arheologică la Răuceşti, într-o aşezare de acum 6.000 de ani, specifică civilizaţiei Cucuteni. Cunoscut încă de acum patru decenii şi cercetat în perioada 1978-1979 şi în 1986, situl arheologic a furnizat lucruri deosebit de interesante. În 2015, aici au fost reluate cercetările, mai ales că o echipă germană de la Universitatea Erlangen-Nürnberg a realizat o scanare geomagnetică prin care s-a conturat mult mai bine structura aşezării. În această vară, o echipă de la Complexul Muzeal Judeţean Neamţ a continuat investigaţiile în aşezarea de la Răuceşti, iar rezultatele nu s-au lăsat mult aşteptate. Responsabilul şantierului a fost dr. Dorin-Ciprian Nicola, de la Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra Neamţ, iar cercetarea efectivă a fost în responsabilitatea dlui. dr. Vasile Diaconu, de la Muzeul de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ. Pe lângă vestigiile descoperite, situl de la Răuceşti este unul dintre puţinele din această parte a judeţului Neamţ în care s-au aplicat metode moderne de cercetare. Este îmbucurător faptul că, deşi arheologia nu este un domeniu de interes pentru marele public, astfel de cercetări se fac şi în zona Târgu Neamţ. Cu siguranţă, prin aceste investigaţii specialiştii reuşesc să redescopere detalii dintr-o lume dispărută acum câteva mii de ani. Din discuţiile cu cei care au făcut săpăturile la Răuceşti se preconizează continuarea acestora şi în anii următori, pentru a se obţine cât mai multe date despre această importantă aşezare preistorică. Un amănunt interesant îl constituie şi faptul că, pentru prima dată în această zonă, a fost studiat şi sistemul de apărare al aşezării, reprezentat de un şanţ foarte mare.
“Am reluat săpăturile de la Răuceşti, pentru a continua un proiect început de regretatul dr. Gheorghe Dumitroaia, fostul director al Complexului Muzeal Judeţean Neamţ. Este un sit arheologic important prin prisma rezultatelor furnizate. Investigaţiile neinvazive realizate de echipa germană anul trecut ne-au oferit nişte repere clare, astfel că ne-am concentrat cercetarea doar în zone cu potenţial. Unul din obiectivele noastre a fost acela de a cerceta sistemul defensiv al aşezării, reprezentat de două şanţuri de apărare. Încă de anul trecut am cercetat parţial unul dintre şanţuri şi am continuat şi în această vară. Este vorba despre o structură curbată, de aproximativ 60 m lungime şi cu o deschidere medie de 4 m. Şanţul a fost săpat în pietriş, deci a fost un efort considerabil pentru întreaga comunitate, care a fost nevoită se excaveze cu mijloace rudimentare sute de metri cubi de pământ. În cele două campanii am secţionat şanţul la extremităţile sale, pentru a avea nişte date concrete despre sistemul defensiv. Săpăturile au furnizat şi materiale arheologice interesante, cum ar fi unelte de piatră, ceramică pictată, dar mai ales un număr mare de statuete antropomorfe. Din săpăturile de până acum s-au recuperat peste 100 de statuete umane, dovadă a faptului că viaţa religioasă a acestei comunităţi era una prolifică. De asemenea, au fost recoltate probe pentru analize paleobotanice, care să ne arate secvenţe ale mediului preistoric. Tot echipa germană a realizat anul acesta şi un set de fotografii aeriene ale sitului, pentru a avea o imagine de ansamblu a acestuia”, a declarat dr. Vasile Diaconu. (C.T. STURZU)
