Un document deosebit de valoros este cel din 1 iulie 1423, din timpul domniei lui Alexandru cel Bun, în care sunt consemnate mai multe sate din actualul judeţ Neamţ, sate care, în majoritatea lor, există şi în zilele noastre, fiind o dovadă a vitalităţii poporului nostru. În acest sens, amintim satele Dobreni, Doljeşti, Soci, Grieleşti (dispărut azi, era lângă satul Căciuleşti de azi, pomenit şi de Ştefan cel Mare în anul 1500), Lupşa (alt sat pe Cracău şi tot lângă Căciuleşti, dispărut), Brăşăuţi, Bârgău, Lăslăoani (sate amintite chiar şi înaintea lui Dragoş), Ilişeşti(sat lângă Şerbeşti), Borleşti (amintit prima dată în 1419), Avereşti, Boţeşti, Ivăneşti şi Bilăeşti (sate din comuna Girov, dispărute), Zăneşti, Podoleni, Hlăpeşti (apare prima dată în 1414), Hindău (e vorba de Ghindăoani, apare menţionat chiar din 1395, când Ştefan Muşat îi bate pe unguri), Calu şi Iapa, Prăjeşti, Porceşti (azi Moldoveni), Valea Albă şi Itrineşti. În alt document din 30 octombrie 1458, de la Ştefan cel Mare, sunt menţionate satele: Oanţu, Hangu, Pângăraţi Bodeşti, Girov, Şerbeşti, Căciuleşti, Roznov, Mărgineni, Turtureşti, Bahna, Făurei, Ghigoieşti, Trudeşti, Zăneşti, Văleni, Itrineşti, Boţeşti, Dobreni, Almaş, Podoleni, Crăieşti, Dragomireşti, Cândeşti, Tazlău, Borleşti şi Negriteşti. O succintă concluzie este aceea că majoritatea satelor şi-au păstrat vechile denumiri şi nu au dispărut, oricât de zbuciumată viaţă au avut strămoşii noştri, din cauza deselor năvăliri şi războaie. Multe dintre ele au o vechime mult mai mare decât atestarea lor documentară şi, un fapt nu lipsit de importanţă, corespund cu săpăturile arheologice actuale. (Prof. Gh. RADU)
