În declaraţia de astăzi aş dori să vă prezint un subiect complex, cu multiple efecte negative asupra sănătăţii în general şi asupra vieţii de familie în special: consumul abuziv de alcool.

În România, aproximativ 2 milioane de cetăţeni consumă alcool în exces, iar 14% din decesele înregistrate au la origine această boală. Alarmant este faptul că tot mai mulţi copii şi adolescenţi ajung în spitale în comă alcoolică sau sunt implicaţi în scandaluri, ca urmare a acestui consum iraţional.

Consumul excesiv de alcool atrage, pe lângă repercusiuni asupra sănătăţii şi poziţiei sociale, şi o multitudine de probleme sociale, cum ar fi: deteriorarea vieţii de familie; abuzuri fizice şi verbale de multe ori asupra copiilor, violuri, tâlhării, accidente rutiere, crime şi lista poate continua.

Putem considera alcolismul drept afecţiunea secolului XXI, un adevărat flagel social. Acest fenomen trebuie inclus pe agenda publică pentru o dezbatere centrată pe identificarea unor soluţii reale de combatere. Trebuie să alocăm suficiente fonduri – în condiţiile în care astăzi acestea sunt inexistente la nivelul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice – şi efort în vederea adoptării unor strategii concrete care să diminueze rata consumului abuziv de alcool aflat, aşa cum am indicat anterior, la baza unor acţiuni profund antisociale.

Fiind un subiect complex, cu o largă raspândire, aş dori să evoc astăzi influenţele alcoolismului asupra vieţii de familie. Statisticile relevă că peste 70% din cazurile de violenţă în familie sunt determinate de acest viciu. Când ne referim la violenţa domestică nu trebuie să avem în vedere doar agresiunea fizică, ci şi abuzul verbal, psihologic sau economic. Documentele oficiale ale organelor abilitate arată că in anul 2012 aproximativ 7.000 de persoane au fost victime ale violenţei în familie. Totuşi, acest număr nu este unul real, întrucât o multitudine de fapte nu sunt raportate autorităţilor competente. Violenţa are proporţii mult mai ridicate.

Într-un mediu violent, funcţiile parentale nu sunt înfăptuite corespunzător. Copiii sunt agresaţi şi trăiesc experienţe traumatizante care le împiedică dezvoltarea personalităţii. Trauma acestor copii are consecinţe profunde asupra stării psihologice, emoţionale sau comportamentale. Apar astfel stări de frică, anxietate sau agresivitate. Nu de puţine ori am auzit că „violenţa naşte violenţă”. Copiii care sunt bătuţi de părinţi sau care asistă la scene de violenţă devin, la rândul lor, agresori sau, mult mai îngrijorător, comit infracţiuni grave.

În ultima perioadă au fost intensificate eforturile pentru combaterea fenomenului violenţei în familie şi legislativ s-a introdus ordinul de protecţie. Rolul ordinului de protecţie este acela de a impune agresorului interdicţia oricărui contact cu victima sau familia agresată.

Stimaţi colegi,

Deşi ordinul de protecţie reprezintă un progres înregistrat în lupta împotriva violenţei domestice, acesta este ineficient în condiţiile în care nu se poate obţine cu celeritate. Sunt necesare în medie 33 de zile pentru emiterea sa. În acest timp, victimele şi copiii acestora trebuie să traiască în continuare intr-un mediu violent. Subiectul violenţei în familie trebuie să fie o prioritate pentru orice guvern. Consider că sunt necesare noi reglementări care să impună urgentarea soluţionării în instanţele de judecată a cererilor de emitere a ordinelor de protecţie şi, totodată, sancţionarea de urgenţă a încălcării acestui ordin de către agresorul împotriva căruia s-a emis.

Vă mulţumesc.

Vasile-Cătălin Drăguşanu, deputat, Colegiul nr. 1 Neamţ.

Articolul precedentPe plaiul haiducilor – cântec şi colindă la Grinţieş
Articolul următorCampionatul la volei se reia pe 18 ianuarie