“Generaţia mea v-a dat România, voi aveţi să-i asiguraţi existenţa şi mărirea”.
Sâmbătă s-au împlinit 180 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai importanţi cărturari pe care i-a dat Piatra Neamţ, VA Urechia, ilustrul nostru nemţean jucând un rol deosebit de important în istoria politică şi culturală a vremii. În primul rând, ele este recunoscut printre cei mai vrednici luptători pentru Unirea Principatelor Române. Din calitatea sa de student la Paris a militat pentru Unire înfiinţând publicaţii în capitala Franţei şi publicând articole pe această temă, pregătind practic Occidentul pentru marele eveniment de la 1859.
Dovedindu-se un important susţinător al lui Cuza, acesta l-a şi numit în 1860 ministru interimar al Cultelor şi Instrucţiunii Publice. De numele lui Urechiă se leagă înfiinţarea Academiei Române şi a Ateneului Român, a Societăţii pentru învăţătura poporului român, a Tinerimii Române, a Ligii Culturale etc. El a contribuit la înfiinţarea a numeroase organe de presă şi la crearea a numeroase instituţii de învăţământ de toate gradele, de la grădiniţe la universităţi (Universităţile din Iaşi şi Bucureşti, Politehnica din Bucureşti şi Conservatorul de muzică din Iaşi.
VA Urechia este cel care, în martie 1866, în calitate de director general în Ministerul Cultelor (ministru era CA Rosetti) întocmeşte un referat despre necesitatea înfiinţării Societăţii Literare Române. Înfiinţarea avea să dureze ceva timp, din cauza unei epidemii, astfel că inaugurarea, cu mare fast şi cu participarea unor mari personalităţi ale vremii (reprezentanţi ai provinciilor româneşti – Ardeal, Bucovina, Maramureş, Banat, Muntenia, Moldova) va avea loc la 1 august 1867. În prima şedinţă din 6 august, acelaşi an, VA Urechia a fost ales secretar, iar la propunerea lui s-a adoptat denumirea de Societatea Academică Română, societatea care, peste 12 ani, se va numi Academia Română. Multe din reglementările de funcţionare a acestui forum ştiinţific şi cultural stabilite atunci sunt valabile şi astăzi – premierile anuale, discursurile de recepţie ale celor care devin membri tutulari, publicarea Analelor Academiei ş.a.
Acest mare cărturar s-a îngrijit de ridicarea Monumentului de la Războieni (la a cărui inaugurare a participat – 24 noiembrie 1897- şi a ţinut o cuvântare), aşezarea în Biserica Domnească Sfântul Ioan din Piatra Neamţ a unor plăci cu numele eroilor nemţeni din Războiul Neatârnării (1877-1878). Tot el l-a numit pe IL Caragiale revizor şcolar la Neamţ şi l-a menţinut pe Creangă ca membru în Consiliul naţional al educaţiei. Deviza lui, scrisă, a fost: “Generaţia mea v-a dat România, voi aveţi să-i asiguraţi existenţa şi mărirea”. Câtă grijă au avut generaţiile de după el să-i urmeze crezul ţi dorinţa se vede. VA Urechia a plecat în veşnicie la 22 noiembrie 1901, fiind înhumat la Cimitirul Bellu, cu funeralii naţionale. (N.S.)
