Wilhelm von Kotzebue (19 martie 1813, Reval, azi Tallin, Estonia – 5 noiembrie 1887, Reval) este un prozator şi traducător german, trăitor în Neamţ o bună perioadă a vieţii sale, care a făcut cunoscută România (în special judeţul Neamţ şi oamenii săi) precum şi literatura populară şi scrisă de la noi în limba lui Goethe. Asemenea tatălui său, prolificul autor de comedii August von Kotyebue, intră de timpuriu în serviciul diplomatic. În 1857 ocupă postul de funcţionar superior la Consiliul de Legaţie din Dresda, mai târziu fiind numit ministru plenipotenţiar pentru oraşele Karlsruhe, Dresda şi Berna. Încă înainte de 1840 venise la Iaşi şi se căsătorise în 1842 cu una dintre fiicele cneazului Gheorghe Cantacuzino şi ale Elenei Gorciakof. S-a retras împreună cu soţia sa pe moşia Băluşeşti din judeţul Roman. Era prieten apropiat cu Mihail Kogălniceanu şi cu Alecu Russo. Bun cunoscător al limbii române (a trăit în acest spaţiu cultural vreme de 15 ani), Kotzebue s-a încumetat să facă traduceri din literatura română în limba germană. Poeziile populare publicate de V. Alecsandri i-au stârnit admiraţia, astfel încât trece la transpunerea parţială a culegerii de balade a poetului român, apărută în 1852-1853, şi, în 1857, publică la Berlin volumul Rumanische Volkspoesie. Tălmăcitorul îi dedică volumul lui V. Alecsandri, din ale cărui colecţii transpusese douăzeci şi şase de balade şi cântece, printre care Mioriţa, Toma Alimoş, Codreanu, Soarele şi Luna, Mănăstirea Argeşului, Ştefăniţă Vodă, Kira, Movila lui Burcel, Biserica din Podoleni şi poemul Înşiră-te mărgărite. A inclus în volum şi poezii ale unor autori ai vremii. Cea de-a doua carte a lui Kotzebue, Aus der Moldau. Bilder und Skizzen (1860), este un memorial despre oamenii şi relaţiile sociale din Moldova, despre evenimentele pe care le trăise acolo. Împărţit în cinci capitole, memorialul evocă momente semnificative: O vânătoare în Moldova (despre Leon şi Grigore Cantacuzino), Mănăstirea Tomnatic (o excursie la mănăstirea Văratic), Băile de la Slănic, Iarmarocul Sf. Ilie din Fălticeni, O istorie ţărănească.  Ataşamentul lui Kotzebue faţă de cultura şi istoria românilor este apreciat de Academia Română, care, în anul 1884, îl alege membru onorific. Profesorul nemţean Constantin Turcu îi dedică, în 1942, o carte: “Un călător german, acum un veac, prin judeţul Neamţ: Wilhelm von Kotzebue”.

Articolul precedentConcurs de debut
Articolul următorReviste: O peniţă rătăcită în APOSTOLUL – 2/2013