Tragedie pe Ştefan cel Mare

Cursă spre moarte
* poliţist: “Copiii ăştia care abia iau permisul trebuie ajutaţi să înţeleagă că nu ies doctori în şofat din şcoală”

Viaţa unui tânăr s-a frânt brusc şi nemeritat, înainte de a începe cu adevărat. Biroul de presă al poliţiei a rezumat, sec, accidentul cumplit care a avut loc, sâmbătă dimineaţă, în faţa Colegiului Forestier: “La data de 10.05.2014, în jurul orei 04.00, polițiștii din cadrul Biroului Rutier Piatra Neamț au fost sesizați despre faptul că pe strada Ștefan cel Mare din Piatra Neamț a avut loc un accident rutier, în care a fost implicat un autoturism al cărui conducător auto, un tânăr de 18 ani, a pierdut controlul asupra direcției de mers, intrând în coliziune cu un arbore aflat pe partea dreaptă a sensului său de mers. În urma impactului, a rezultat decesul conducătorului auto și rănirea a trei pasageri aflați în autoturism, respectiv trei tineri cu vârste cuprinse între 17 și 20 de ani”.

Răzvan avea doar 18 ani şi jumătate şi în dimineaţa aceea a făcut ultima sa cursă cu maşina. Cursa spre moarte. Gonind cu o viteză nebună pentru o stradă din oraş, a pierdut controlul direcţiei, se pare din cauza unei denivelări a asfaltului care nu pune nici un fel de probleme şoferilor care merg normal, şi a intrat în plin într-un castan. A ricoşat într-un alt pom, de vizavi, şi a fost proiectat prin parbriz, cu capul în temelia gardului Colegiului Forestier, sub o bancă. Acolo, viaţa lui Răzvan s-a sfârşit. Prietenii care îl însoţeau au scăpat cu zile, dar toţi sunt traumatizaţi.Nu doar fizic. Băiatul de pe scaunul din dreapta faţă a suferit un traumatism forte de bazin. A fost scos din maşină de George, singurul care a avut sânge rece şi a acţionat să-i salveze pe ceilalţi. George l-a pus pe bancă, acea bancă sub care Răzvan murea. George a fost cel care l-a prins, cu preţul dizlocării propriului umăr, pe prietenul lui de pe bancheta din spate, ca să nu zboare printre scaune. George a sunat la 112. Răzvan a fost primul dus la spital, dar nu se mai putea face nimic. Ocupantul locului din faţă a ajuns şi el la ortopedie. A stat ore în şir cu ochii în tavan, plângând şi refuzând să vorbească. George a fost şi el internat pentru tratarea fracturii cu dizlocare pe care a suferit-o. Ceilalţi doi au scăpat fără răni grave.

La locul accidentului s-au dus prieteni, colegi, prieteni de-ai prietenilor. Au plus lumânări, au plâns, au încercat să-şi răspundă la întrebări. Unii au văzut maşina făcută praf, care a rămas practic fără partea din faţă după impactul cu primul castan. Alţii au vorbit despre viteză, ba că ar fi fost 130, ba 150, ba 180. Oricât ar fi fost, a fost mult şi fatal pentru un copil care avea permis de nici 3 luni.

“Ce poţi să mai spui în faţa unei astfel de tragedii? El s-a dus, dar părinţii îşi vor face reproşuri toată viaţa şi vor spune mereu că dacă nu l-ar fi lăsat să facă şcoala de şoferi, că dacă nu i-ar fi dat maşina pe mână, că dacă…”, ne-a declarat un poliţist care a participat la cercetări. “În oraş nu ar trebui să se întâmple astfel de accidente. Se va face expertiză şi se va stabili viteza, dar nu ai de ce să mergi în oraş cu peste sută. Mai ales când nu ai experienţă la volan. Copiii ăştia care abia iau permisul trebuie ajutaţi să înţeleagă că nu ies doctori în şofat din şcoală. Ştiu abia primele litere din alfabet. Trebuie însoţiţi de cineva cu vechime măcar o vreme, ştiu eu câteva luni acolo, şi trebuie să le intre bine în cap că viteza ucide. Dacă avea 50-60 la oră, ar fi şifonat maşina, ar fi avut nişte traumatisme, dar scăpa cu viaţă”.

Cristina MIRCEA