Pe 9 martie, calendarul creștin-ortodox consemnează praznicul Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia, sărbătoare numită, în popor, și Măcinicii, Sfinţii sau Sâmţii. În amintirea lor, dar şi pentru că această sărbătoare creștină a fost suprapusă peste un străvechi cult al morților, care veghează asupra semințelor ce vor încolți în brazde, femeile din aproape toată zona Balcanilor pregătesc pâini cu formă umană. În România, acestea poartă numele de ”măcinici” sau ”sfinţişori” și se oferă de pomană împreună cu patruzeci de pahare de vin, pentru sufletele răposaților, dar şi sporul casei. Bărbaţii de altădată beau 40 de păhărele de vin în această zi. Se credea că porția de 40 sau 44 de pahare de vin reprezintă puterea şi vigoarea, că vinul se transformă în timpul anului în sânge şi putere de muncă.
Cine au fost cei 40 de Mucenici?
În această zi, marcată în calendarul religios cu cruce neagră, se prăznuiesc cei 40 de creştini martirizați în Sevastia. Ei au fost soldați creștini, slujindu-l pe împăratul roman Licinius. Trei dintre ei, Chirion, Candid și Domnos, erau foarte pricepuți în studiul Sfintei Scripturi. În anul 320 d.H., aflând despre credința lor în Mântuitorul Iisus Hristos, guvernatorul Armeniei, Agricolae, le-a poruncit să se închine idolilor. Refuzând, ostașii lui Hristos au fost întemnițați timp de 8 zile, apoi bătuți cu pietre. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei. Unul din cei 40 de creștini a cedat ispitelor și a ieșit din lac, dar, ajuns la mal, a murit pe loc. I-a luat locul un soldat dintre cei care îi păzeau.
În noaptea petrecută de Mucenici în lacul înghețat s-au petrecut mari miracole: apa lacului s-a încălzit de s-a topit gheața, iar paznicii au văzut 40 de cununi strălucitoare ce au pogorât asupra mucenicilor. În zori, sfinții au fost scoși vii din lac. Mucenicia lor a continuat, fiind chinuiți până la moarte.
Moaștele Sfinților 40 de Mucenici lor au fost trimise în multe biserici creștine din toată lumea.
Tradiții creștine de Mucenici
Femeile pregăteau colacii de Mucenici. Aceștia au o formă asemănătoare cu cea umană, de aceea, prin unele zone, se mai numeau și capetele sau sfinți. Pe 9 martie, se sfințeau la biserică cei 44 de sfinți și cele 44 pahare de vin, apoi se dădeau de pomană pentru sufletele adormiților. După ce veneau acasă, femeile înconjurau casele cu cenușă, ca să nu poată intra șarpele în casă. Tot ca să fugă șerpii, în ziua de Măcinici se ardeau cârpe prin casă, iar mamele înveleau picioarele copiilor mici cu zdrențe de cârpă, ca să nu-i muște șerpii.
Cum se ”pornea” plugul de Măcinici
În lumea stră-străbunicilor noștri, cea mai importantă activitate ce debuta la 9 martie era ”Pornitul plugului”. Prin multe zone se serba anul nou al agricultorilor. Prin unele sate se mai coace ”Turta de Sâmţi”, o azimă rotundă, pe care, cu un păhărel, se imprimă patruzeci de mici cercuri. Pregătită de femeile bătrâne din casă, ea se împarte între toţi membrii familiei, apoi resturile şi firmiturile se dau păsărilor de curte, se amestecă în nutreţul vitelor şi se anină de stupi.
Practicile mărunte erau săvârşite, ca şi la alte sărbători, de gospodarii înşişi şi asigurau nu numai purificarea uneltelor şi animalelor, prin afumarea cu tămâie şi stropirea cu agheazmă, lipirea lumânărilor aprinse între coarne, ci şi o continuare şi o multiplicare a belşugului din anul anterior.
Plugarii gustau din ”Colacul de Crăciun”, apoi restul era aninat în coarnele boilor, alături de primele spice secerate în anul anterior. Spre a fi ferite de strigoii de mană, animalelor li se legau în coarne, cu ”strămătură” roşie, sare descântată, pelin şi iarba-vântului.
Material preluat din mesagerulneamt.ro.
