Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt prăznuiți în aceeași zi, 29 iunie, deoarece amândoi s-au săvârșit la Roma, din porunca împăratului Nero. Sf. Ap. Petru a fost răstignit cu capul în jos, iar Sf. Ap. Pavel i s-a tăiat capul. Moaștele Sfinților Apostoli Petru și Pavel, potrivit Sinaxarului, au fost depuse împreună.
Apostolii Petru și Pavel sunt considerați adevărații teologi și stâlpii de bază ai Bisericii lui Hristos. Ei sunt și autori de epistole incluse de Biserică între textele canonice ale Evangheliei, Pavel 14, iar Petru 2. După Înălțarea la cer a Domnului, a început adevărata misiune a acestor apostoli – răspândirea învățăturilor Mântuitorului Iisus Hristos.
Apostolul Petru a fost pescar în Betsaida. Înainte să-L cunoască pe lisus, purta numele de Simon. Fratele său, Andrei, a fost ”cel întâi chemat” de Iisus Hristos. Chiar dacă Petru s-a lepădat de trei ori de Iisus, prin căință a reușit să-și ispășească o parte din greșeală. După Învierea Mântuitorului, a fost numit apostol al Său. În misiunea sa divină de a propovădui Evanghelia a străbătut drumuri lungi și grele, propovăduind Evanghelia în Iudeea, în Antiohia și în Pont, în Galația, în Capadochia și în Bitinia, ajungând până la Roma. Acolo i-a întărit în credinţă pe primii creștini. Sfântul Apostol Petru a scris cele două Epistole care îi poartă numele și care se află în Noul Testament. În anul 67 d.H., Sfântul Apostol Petru a fost răstignit cu capul în jos, la cererea sa, considerând că nu este vrednic să fie răstignit precum Învățătorul său, Iisus Hristos, cu capul în sus.
Sfântul și Marele Apostol Pavel a fost chemat de Domnul printr-un miracol. El era prigonitor al creștinilor, dar, pe drumul Damascului, a auzit glasul dumnezeiesc care i-a cerut să înceteze călcarea de Lege și să devină un apărător al ei. A propovăduit Evanghelia înaintea neamurilor și împăraților, de la Ierusalim până la Roma. A fost ucis cu sabia, la porunca împăratului Nero, jertfindu-se pentru Mântuitorul Iisus Hristos.
Obiceiuri de Sînpetru
Înainte sau chiar pe 29 iunie, se țineau și Moșii de Sânpetru. Se dădeau de pomană colivă, miere, nuci, zarzăre, mere dulci și acre. Până la Sânpetru, femeile nu aveau voie să mănânce mere, iar femeile bătrâne trebuiau să aștepte până la Sântilie.
Femeile care aveau copii morți dădeau pomană mere și abia după aceea aveau dezlegare să mănânce și ele aceste fructe.
De asemenea, se mai povestește că, în această zi, de Sânpetru, pe la miezul nopții, cerul se va deschide și Sfântul Apostol Petru ar putea fi zărit, pentru o clipă, așezat în dreapta Tatălui.
Sânpetru de vară indică și miezul verii agrare, perioada secerișului, deoarece se zice că Sfântul Petru este patronul agriculturii și răspunzătorul de recolte. Acum este bun prilej pentru gospodari să calce ceapa și usturoiul, pentru a avea roade din belșug.
Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel ne duce cu gândul și la licuricii ce luminează drumurile celor ce rătăcesc prin pădure, deoarece se crede că, atunci când Sânpetru plesnește din biciul său, ies scântei, care cad și se transformă pe pământ în licurici.
Credințele de altădată ale străbunicilor noștri îi fereau pe aceștia de cele rele. Pentru aceasta, ei țineau în buzunare usturoi și pelin.
Se spunea că Sfântul Petru se poate supăra pe cei ce nesocotesc această zi de sărbătoare și poate arunca tunete și grindină peste culturi. O superstiție spunea că nu este bine să se scuture merii înainte de 29 iunie, căci poate cădea cu grindina peste holde.
Fetele de altădată se spălau cu apă atunci când cântau cocoșii în miez de noapte, pentru a nu li se înmulți pistruii.
Femeile nu mâncau mere până în această zi, pentru a se feri de boli. Bătrânii povesteau nepoților cum cucii se transformă în șoimi în ziua de Sânpetru și revin la forma lor inițială abia în ziua Bunei Vestiri.
Material preluat din Mesagerul de Neamț
