inchisoare comunista

Pentru Constantin Vlasie, calvarul a început în patra zi de Paşte, pe 27 aprilie 1949, înainte să intre la Bacalaureat. Era elev la Liceul „Roman Vodă”, din Roman. În 1948, s-a înfiinţat Securitatea, iar în 1949 a făcut parte dintr-un prim lot de persoane arestate de sinistra instituţie. Motivul: “uneltire împotriva ordinii sociale – articolul 209 Cod Penal”. Tribunalul Militar Iaşi l-a condamnat la 6 ani de puşcărie. „Făceam propagandă împotriva regimului comunist care abia se instaurase. Eram convinşi că vom reuşi să schimbăm ceva. Eram tineri şi credeam în şansa noastră. Asta până când un prieten, Titi Fântână, a vorbit de faţă cu un coleg de şcoală, Dan Manole. Acesta din urmă ne-a pârât la Securitate şi am fost arestaţi”, povesteşte cu amărăciune fostul deţinut. Au urmat clipe groaznice. A fost considerat „duşman al poporului” şi a fost ţinut 6 luni în beciurile Securităţii, fiind anchetat zi şi noapte. A fost încarcerat la închisorile Galata Iaşi, Jilava, Peninsula Valea Neagră, Poarta Albă şi Gherla. Fostul deţinut politic consideră că torţionarii comunişti au fost la fel de răi ca hitleriştii.  „Au fost diabolici. Ne puneau să mâncăm fecale, dormeam pe jos, ne băteau la tălpi până leşinam. Erau zile când nu ne scoteau deloc afară. Nevoile le făceam în aceeaşi cameră. Era un miros infect. Baie făceam odată pe săptămână. Ne băgau sub duş rece. A fost la fel ca la Auschwitz, doar că nu ne-au gazat. Închisorile erau pline de oameni nevinovaţi”, îşi aminteşte ororile prin care a trecut Constantin Vlasie. La Gherla, a trecut prin „reeducare”. „Au vrut să ne demoleze moralul. Aveau metode diabolice pentru a ne face să renunţăm la credinţa noastră şi să ne închinăm lor. Ajunsesem un cadavru pe verticală. Nu vă puteţi imagina cum arată iadul. Mureau oamenii pe capete. Cădeam din picioare de foame şi foştii torţionari se laudă acum la televizor că ne dădeau să mâncăm ciocolată. Când am ieşit din închisoare am aflat că cel care mă turnase, Dan Manole, devenise colonel de Securitate la Constanţa”, spune revoltat fostul deţinut politic. Securiştii nu s-au oprit până ce nu i-au distrus întreaga familie şi i-au confiscat întreaga avere. „Tatăl meu a fost închis pe motiv că era chiabur şi că făcea parte din Partidul Naţional Ţărănesc. Mama a fost condamnată la 52 de zile de închisoare pentru sabotaj. Fratele meu a fost închis la Jilava pe motiv că nu a denunţat un coleg de facultate care frecventa librăria Americana”, povesteşte fostul deţinut politic. Bătăile şi foametea din temniţă nu l-au făcut să-şi piardă speranţa că torţionarii săi vor plăti pentru faptele lor. „Mi-e scârbă de tov. Ion Iliescu când îl văd zilnic la televizor. Nu pot uita că, după 43 de ani de comunism, i-a făcut golani pe studenţi în Piaţa Universităţii. E strigător la cer. Iliescu juca tenis cu Ceauşescu şi acum face pe moralistul”, declară revoltat fostul deţinut politic. La 81 de ani, Constantin Vlasie a dat în judecată statul român şi cere daune morale în valoare de 600.000 lei, pentru cei 6 ani de viaţă sacrificaţi în temniţele comuniste. (N.S.)