Premierul nostru şi-a oficializat candidatura la preşedinţie în condiţiile cunoscute şi dezbătute cu aprindere. Consacraţii prestatori cu părerea şi pseudoanalizele – în special cei de pe linia de front băsesciană – au ţâşnit ca din blocstarturi. Dacă 1% din ferocitatea lor s-ar fi regăsit în combaterea dezastrelor „naturale” implementate de boci, tot ar fi fost bine. Ca de obicei, misiunea şi patima le întunecă observaţia. Cum preşedintele e cocoşat de câte i se pun în cârcă fără să aibă legătură cu el, aşa se încearcă şi cu premierul. Dacă nu ajungem la tabele comparative, cu evenimente, participări şi nenoriciri suprapuse în dreptul fiecăruia, e mare lucru. Deşi e mai tânăr, la capitolul stăpânire de sine avantajul înclină spre Victor Ponta.
Pentru a trece rezonabil peste criza inundaţiilor premierul are altceva mai important de făcut decât să fie în prima linie a intervenţiilor. Presupunând că reaprinderea solidarităţii nu necesită stimului guvernamentali, adevăratul său test de curaj constă în coordonarea fermă a guvernului, a autorităţilor şi instituţiilor. Nici miniştrii nu au ce căuta prin apă şi nămol, printre ruine sau în vizită la adăposturile de urgenţă. Împreună cu Victor Ponta trebuie pur şi simplu să guverneze… fără milă. Să se fi rugat la toate moaştele sfinte din ţară, n-aveau cum opri apele. Îi aşteaptă remedierea efectelor inundaţiilor, combaterea riscurilor pe termen scurt şi găsirea operativă de soluţii reparatorii în folosul celor afectaţi. Aici intervine o provocare subestimată în momentul de faţă, care se regăseşte în alt test de curaj. Vine din situaţia celor cu case distruse şi neasigurate. Ce-au rupt, ce-au luat apele nu se mai întoarce. Dar Guvernul e condamnat să ia o decizie curajoasă. Oricare ar fi aceasta, e imposibil să mulţumească pe toată lumea.
Dacă Ponta şi echipa se mişcă repede şi bine, iar românii mulţumiţi îi vor întrece pe nemulţumiţi, prea puţini îşi vor bate capul cu marea adunare politică de la Craiova. Rămâne discursul său, numai bun de tocat şi răstocat până se va plictisi lumea.
Important, dacă nu vital, este încă ceva: să nu le rămână în funcţii clientela politică sfidătoare. Cazul cel mai flagrant este reprezentat de Vasile Pintilie, directorul general al Administraţiei Naţionale Apele Române, cea mai huiduită şi blestemată autoritate când vin apele peste noi. Miercuri la prânz, ediţia online ziuanews.ro anunţa că directorul a plecat bine-mersi în concediu pentru două săptămâni, începând de luni. Avertizările de inundaţii fuseseră emise de vineri, iar Pintilie nu e la prima ispravă de acest calibru. Anul trecut a plecat în concediu pentru trei săptămâni imediat ce-au început inundaţiile, iar în iarna lui 2013 organiza petreceri în timp ce ţara era sub zăpadă. Cam ce lucrări specifice se tocmesc la Apele Române e imposibil să nu ştie premierul. Testul se subînţelege. Mai vin şi altele, deja plutesc în aer la concurenţă cu norii ameninţători.
Viorel COSMA
P.S.: Spre orele serii,
premierul Ponta a cerut demisia directorului de la Apele Române.
