* dialog cu profesorul Daniel Dieaconu
Cartea documentară din judeţul Neamţ şi-a aflat un autor de elită, care apare – fie singur, fie alături de alţi colegi – pe copertele celor mai multe volume apărute în ultima vreme: Daniel Dieaconu. Profesorul de la Grinţieş – o adevărată bibliotecă documentară, cum am mai afirmat cândva – a scris despre evrei, despre rromi, despre legionari, despre tâlharii care au haiducit prin Munţii Neamţului. Mergând pe urmele unor vrednici de pomenire culegători de legende, el a promovat toate poveştile care fac parte din folclorul muntenilor din zonă, în special cele legate de Muntele Ceahlău. El are meritul de a promova, precum făcea altădată regretatul Gheorghe Iacomi, turismul pe munte, insuflând această pasiune şi în rândul elevilor.
– În cărţile semnate de tine, sau în colectiv de autori, ai abordat subiecte foarte sensibile, chiar spectaculoase, scriind despre rromi, despre Zelea Codreanu, dar şi despre evreii din Moldova de Nord. Nu ţi-a fost teamă că unii cititori, superficiali, îţi vor pune vreo etichetă nemeritată?
– Am sperat că şi cei care sunt prin excelenţă detractori, datorită controversei, vor fi înclinaţi să citească. M-am documentat foarte bine şi am prezentat evenimentul din cât mai multe surse, cum, de altfel, ar fi indicat să facă oricine.
– Cărţile tale sunt scrise într-o limbă românească perfectă, semn că ai şi talent narativ nu numai dorinţă de cercetare. Nu te-ai gândit să scrii şi proză?
– Consider deocamdată că nu sunt pregătit. Mi-a plăcut ideea domnului profesor Strochi care m-a îndemnat spre o frescă a unei lumi care să conţină Cantacuzini, plăieşi, călugări, haiduci, strigoi etc. Sunt la nivelul de schiţe care ajung invariabil la coş.
– Ce proiecte te mai gândeşti să lansezi, ce cărţi mai ai în sertar pentru publicare? Între subiectele tale nu se află şi cel despre „epopeea Bicazului”, pe care nu a abordat-o nici un autor până acum?
– Mi-aş dori să contribui la realizarea unei dorinţe a lui Gheorghe Ungureanu, un fiu de seamă al acestor locuri, director timp de două decenii a arhivelor ieşene: o monografie vastă a munţilor Neamţului, cu boieri, cu ţărani, cu biserici, schituri, mănăstiri, cu legende şi tradiţii, cu lumini şi umbre. În prezent sunt implicat în realizarea unui manual pentru discipline opţionale, interdisciplinar (istorie, geografie, religie), dedicat frumuseţilor naturale şi bogăţiei spirituale a munţilor Neamţului în cadrul unui proiect sprijinit de Consiliul Judeţean Neamţ. Un colectiv larg şi valoros va oferi manuale pentru 12 şcoli de la Crăcăoani până la Grinţieş. Referitor la Bicaz, pot să spun că am fost primit la biblioteca oraşului pentru mai multe lansări de carte şi am contribuit la realizarea albumului aniversar şi a simpozionului „Bicaz – 400” din septembrie 2011. Materiale s-au adunat, un colectiv de cercetare şi redactare poate fi închegat cu uşurinţă.
– O întrebare pentru profesorul Daniel Dieaconu: ce îţi place, ce nu îţi place din munca de la catedră? De ce? Ce ar trebui făcut pentru ca profesorii să vină la şcoală cu mai mult drag?
– Trebuie să încep răspunsul la această întrebare cu „din păcate”. Din păcate, societatea actuală înţelege ca prea puţin important rolul istoriei în şcoală şi cu atât mai puţin al istoriei românilor. Mi-ar fi plăcut să fie ca atunci când eram eu la şcoală: să fie istoria românilor în clasele a VII-a şi a VIII-a şi, de asemenea, în clasele a XI-a şi a XII-a. Mi-ar plăcea, şi lupt pentru asta, ca elevii, mai ales cei de gimnaziu, să facă şi istorie şi geografie locală. Suntem munteni de la poale de Ceahlău (în cazul nostru), suntem nemţeni, suntem români şi abia apoi, poate, suntem europeni. Ar trebui să fim europeni prin felul în care ne preţuim dascălii şi prin importanţa pe care o acordăm învăţământului (spre exemplu, francezii înţeleg mai bine aceste lucruri şi istoria lor este mai mult decât importantă în procesul de educare a copiilor şi a tinerilor şi profesorii lor sunt preţuiţi mai mult decât ai noştri). Mă bucură faptul că mai sunt copii cu tragere de inimă spre învăţătură şi cărora le place istoria. Surprind la mulţi dintre ei mândria atunci când vorbim despre un moment fast al istoriei noastre şi un fel de încrâncenare atunci când trecutul nostru apare cu înfrângeri şi trădări şi, din nefericire, istoria noastră a fost presărată cu multe înfrângeri şi trădări.
Nicolae SAVA
