pietricica turism
heidelbergcement

Până pe la sfârșitul deceniului opt al secolului trecut blocul nr. 9 de pe strada Tudor Vladimirescu din Roman a fost un un banal bloc construit pe modelul ”nefamiliști”,  altfel spus cu garsoniere și grupuri sanitare comune. Apoi, din an în an, blocul a devenit un focar de infracționalitate și mizerie, fiind supranumit ”Blocul NATO” (probabil ca expresie a inoculării în mase de către comuniști, a ideii că NATO reprezintă tot ce este mai rău, mai josnic și mai amenințător. Interesant este că aceeași denumire căpătaseră, în aceeași perioadă, și niște blocuri din Bacău, Focșani, Brăila, etc., care adăposteau aceeași ”faună” ca și la Roman: în general rromi, persoane fără acte de stare civilă, infractori mărunți, persoane abia ieșite din pușcării, mici bișnițari, hoți de buzunare, ”pești” și ”fetele” aferente…

Ca urmare a exasperării vecinilor din blocurile învecinate, în anul 2001, primarul de atunci al Romanului, Dan Cărpușor, amenajează în câteva foste grajduri de la marginea orașului 104 locuințe sociale (adică tot condițiile din blocul NATO) și îi mută pe locatarii cu acte în regulă și care ocupau pe drept o garsonieră în blocul 9, în strada Fabricii. Apoi le-a construit Cărpușor și o Baie comunală. În garsoniere apa și curentul electric erau plătite de locatari, după un calcul ”paușal”, iar ei mai plăteau  și o chirie primăriei pentru spații. De încălzit se încălzeau cu sobe cu lemne, iar lemnele le oferea primăria în mod gratuit.

Aceasta e istorie.

În 16 ani unii dintre cei care au locuit în blocurile din strada Fabricii au distrus, pe rând, instalațiile de apă, de curent electric, ușile, ferestrele, podurile blocurilor și câte altele. Scandaluri, bătăi, micul trafic cu ”iarbă”, puțină contrabandă și multă promiscuitate, cam asta a fost mereu atmosfera în blocurile din strada Fabricii din Roman.

Prin 2009, primarul Laurențiu Dan Leoreanu a inițiat un proiect de hotărâre (aprobat imediat de Consiliul Local)  prin  care  a schimbat statutul locuințelor din strada Fabriciii și al locatarilor acestora. Prin Hotărârea nr. 114/2009 locuințele din strada Fabricii deveneau ”Adăpost social”, iar locatarii acestora deveneau ”găzduiți”, fiindcă semnau un Contract de Găzduire.

În ședința ordinară din data de 31 octombrie 2017, consilierii romașcani vor aproba (nu există nici cea mai mică îndoială în această privință),  abrogarea  hotărârii de mai sus și modificarea statutului locuințelor din ”Adăpost social” în ”Unități Locative Colective”. Prin același proiect se propune noul model de Contract de Găzduire, care – de data aceasta – prevede limpede suma pe care trebuie să o achite lunar găzduiții, și anume 20 de lei. Adică ceva mai mult decât costul unui pachet de țigări…

Poate că nu e cea mai rea idee, cum poate că nici ideea domnului Leoreanu din 2009 nu a fost, atât doar că din ambele variante ale Contractului de găzduire nu rezultă dacă găzduiții beneficiază și de vreo sursă de încălzire și de apă. Nu există nici o prevedere în acest sens, nici la obligațiile proprietarului (primăria), nici la obligațiile persoanei găzduite.

În schimb sunt prevăzute tot felul de interdicții pentru acestea din urmă:

  • “să nu se afle în stare de ebrietate;
  • să nu utilizeze sau să fie sub influenţa substanţelor halucinogene;
  • să nu sustragă bunuri din inventarul spaţiului;
  • să nu distrugă bunurile din inventarul spaţiului;
  • să nu aibă o atitudine recalcitrantă faţă de ceilalţi beneficiari;
  • persoanele găzduite vor respecta cu desăvârșire normele PSI…”

Dintr-o interdicție putem deduce că locatarii beneficiază de curent electric („se interzice consumul de energie electrică prin intermediul instalațiilor improvizate”), dar despre încălzire nu se  pomenește nimic. În contract nu scrie nici măcar dacă mai au sobe în locuințe. Să li se permită locatarilor să-și cumpere ei lemne și să se încălzească cum pot? Să le ofere lemne primăria? Să li se permită (cumva intrinsec) încălzirea cu aparate electrice? Exclus, fiindcă există obligația să se respecte „cu desăvârșire normele PSI”.

Dar locatarii aceia au apă de băut? Să nu mai pomenim de spălat…

Și atunci?  În expunerea de motive primarul Lucian Micu explică necesitatea proiectului astfel: „Autorităţile locale prezintă un interes în extinderea fondului locativ social existent drept răspuns la cererea locală în creştere, deşi resursele disponibile sunt minime, atât din punct de vedere financiar, cât şi din punct de vedere al terenurilor şi clădirilor vacante. Locuințele situate în municipiul Roman, strada Fabricii, răspund, pe plan local, nevoilor în creștere privind locuirea, pentru persoanele singure și familiile aflate în situație de vulnerabilitate și excluziune socială, fiind imperios a fi stabilită, în mod clar și coerent, în conformitate cu prevederile legale, destinația acestora și regimul juridic aplicabil proprietarului și persoanelor găzduite.”

Păi tocmai asta e, că nu e deloc clar și nici coerent. (D.A.)

aleho