”Ceahlăul” își face o datorie de onoare în a continua această rubrică în cinstea tuturor celor care au promovat sportul nemțean, sportivi, antrenori, ”sponsori”, ziariști sau, pur și simplu, iubitorii ai sportului. Este interesant și plin de învățăminte să poți vedea începuturile unui fenomen, să vezi entuziasmul, dar și greutățile, să constați continuitatea, dar și eșecurile, să urmărești traiectoriile unor personalități complexe. Sportul nemțean, credem noi, merită acest efort, atât cât putem noi să-l facem și așteptăm alături pe oricine are date interesante care să se integreze în acest demers. (A. MOISE)
ȘAH
Concurs de șah prin corespondență
Comitetul județean Neamț al UTC organizează în perioada decembrie 1969-decembrie 1970 un “concurs de șah prin corespondență”, având drept scop răspândirea acestei forme de activitate sportivă în rândurile tineretului și, totodată, stabilirea titlului de cel mai bun șahist din județul Neamț. Concursul se adresează în primul rând tineretului, dar la el pot participa și vârstnicii. Cei care doresc să participe la acest concurs sunt rugați să trimită până la 15 decembrie anul curent o cerere de înscriere pe adresa Comitetului Județean Neamț al Uniunii Tineretului Comunist (strada Alexandru cel Bun, nr. 27).
JUDO
“Mă bazez pe tinere talente!”
Sala Sporturilor din Roman. La o masă, utilul meu magnetofon portativ înregistrează pe bandă convorbirea cu dr. Vasile Șerban, antrenor al echipei de judo Metalul Roman, de două ori internațional, membru în Biroul FRJ, comisia de disciplină și clasificări. Apoi, transcriu fidel pentru cititori dialogul avut.
Știm că în perioada de după înființarea FRJ ați avut o intensă activitatea pe plan intern, terminată cu câteva succese. V-am ruga să faceți câteva precizări în acest sens.
– Într-adevăr, în perioada organizării bazelor acestui nou sport practicat în țara noastră, am participat cu echipa Metalul la o serie de competiții naționale. Și mă refer în primul rând la cea dintâi ediție a campionatului național, unde am ocupat un meritos loc 5, clasându-ne înaintea unor echipe cu multă experiență. Apoi am câștigat două cupe disputate în compania unor echipe valoroase: Cupa Moldovei organizată la Roman cu participarea a 6 echipe din București, Iași și Mediaș; Cupa Olimpia disputată la București, cu participarea a 8 echipe.
Ce metode de pregătire ați folosit?
– Mă bazez în primul rând pe talente. Și aceasta, pentru că judo-ul cere practicanților o serie de calități indispensabile: viteză de reacție, forță, îndemânare, rezistență. Dacă ultima poate fi obținută pe parcurs, restul însă trebuie să posede de la bun început sportivul care dorește să practice judo. Astfel, după ce este supus la o probă de voință, apoi la o figură de gimnastică specială și în ultimă instanță la un procedeu de judo, amatorii nedotați se elimină printr-o selecție naturală. Pe o parte dintre sportivii noștri îi pregătesc de 4 ani prin 3 antrenamente săptămânale între orele 19-21 (am constatat că sunt cele mai productive ore). În prima parte a antrenamentului se urmărește pregătirea fizică, iar în a doua parte trecem la partea tehnică.
Desigur că interesează lotul cu care atacați anul acesta campionatul național individual.
– Lotul este tânăr, valoros și cu mari posibilități de afirmare: Neagu, Furdui și Atomulesei, Miaută, Puiu, Panțâru, Hrib, Gâtlan, Gutman, Cozma. (George M. Groapă, Ceahlăul, joi, 4 decembrie 1969)
PS: O știre de “ultimă oră”: la faza zonală desfășurată recent la Iași, doi dintre sportivii antrenați de dr. Vasile Șerban au reușit să ocupe primul loc, calificându-se pentru etapa finală, ce se va disputa la Timișoara, între 12 și 14 decembrie; numele celor doi performeri: Vasile Cozma și Gheorghe Atomulesei.
SCHI
Înaintea redeschiderii sezonului de schi
Ne găsim în pragul redeschiderii sezonului alb. În noiembrie 1968, redacția ziarului Ceahlăul a organizat o interesantă dezbatere, având ca temă viitorul sporturilor de iarnă în județul Neamț. Arătam atunci că în privința schiului, existența pârtiilor de pe Cozla și Cernegura, precum și a unor terenuri propice în apropierea Bicazului și a Târgului Neamț, rezolvă în mică măsură problema practicării lui în bune condițiuni. Ele trebuie amenajate din vreme, în așa fel încât să capete aspect de bază sportivă. Iată de ce, ținând cont de distanța apreciabilă existentă între centrul municipiului Piatra Neamț și pârtiile de pe Cozla și Cernegura, intenționăm ca anul acesta schiorii aspiranți la performanță (majoritatea de la Școala sportivă), să-și desfășoare antrenamentele pe muntele Pietricica, zonă cu totul avantajoasă din punct de vedere al accesibilități. Aici, două pârtii, excelente ca mărime, permit o bună desfășurare a pregătirilor atât pentru începători cât și pentru avansați și, de asemenea, întrevedem soluții organizatorice numeroase pentru concursurile ce vor avea loc. “Cartierul general” pe care Școala sportivă dorește să și-l mute pe Pietricica, trebuie susținut cu câteva amplasamente adecvate, în stare să atragă turiștii, atât de numeroși, precum și localnicii îndrăgostiți de schi. După numai un an de existență, s-a desființat cercul de inițiere în schi de la Casa Pionierilor, fiind înlocuit cu un cerc de fotbal, știut fiind faptul că în Piatra Neamț există și un alt centru de antrenament fotbalistic pentru copii și juniori. Astfel, cele 10 echipamente complete de schi din dotarea Casei Pionierilor se dovedesc probabil inutile anul acesta și ne întrebăm pe bună dreptate: de ce s-au făcut investiții în sezonul trecut, dacă nu s-a prevăzut continuitatea cercului? Să nu mai vorbim de atâtea asociații sportive, unele depinzând de întreprinderi cu un mare număr de salariați, care nu încearcă nimic în favoarea sporturilor albe. Nedumeririle noastre se îndreaptă și asupra Romanului, unde pe Dealul Mărului există condiții optime de practicare a săniușului, dar și schiul își poate face loc, nu numai cu mijloace improvizate. De ce la Bicaz sau la Târgu Neamț nu se încearcă nimic pentru promovarea sporturilor de iarnă, deși există cadre didactice absolvente ale Institutului, care cunosc, fie și tangențial, virtuțile de netăgăduit ale mișcării și destinderii în aer liber? Începutul este deja făcut, dar mai sunt multe de realizat pentru ca zona alpină nemțeană să fie recunoscută ca o zonă propice practicării schiului. (prof. Dumitru Terbescu, șeful comisiei de schi a CJEFS Neamț, Ceahlăul, vineri, 5 decembrie 1969)
VOLEI
Divizia A
Progresul București – Ceahlăul 3-1 (4, -6, 11, 11)
Cu această neașteptată înfrângere, voleibalistele de la Ceahlăul și-au diminuat considerabil șansele de a termina onorabil turul campionatului, spulberând iluziile și presupunerile optimiste formulate de conducerea clubului cu diverse prilejuri. Am crezut o vreme că avem de-a face cu accidente, inerente în cazul voleiului, sau de indispoziții de moment, caracteristice formațiilor feminine. Dar de atari neajunsuri au parte ori echipele foarte bune, ori cele în curs de afirmare. Însă, cu toată părerea de rău, Ceahlăul nu poate fi încadrată – ne-am convins și în actualul sezon – în nici una dintre categoriile de mai sus. Cu asemenea decepții publicul pietrean aproape că s-a obișnuit și pronosticurile sale sunt date peste cap săptămână de săptămână. Să nu ne ascundem după deget și să recunoaștem deschis: aceasta este în definitiv soarta echipelor mediocre, de mâna a treia, chiar a patra, incapabile de ambiții autentice și intoxicate de inactivitate. În partida de la București, oaspetele au intrat pe teren foarte încrezătoare în forțele proprii, abordând jocul cu aerul unei superiorități incontestabile, căreia scorul ar fi trebuit să i se supună de la sine. Ușurința le-a costat pe pietrence primul set, în care s-au arătat surprinse cu totul de mobilitatea și degajarea adversarelor. Schimbările efectuate în timpul setului următor (când Fenechiu, Tereza Viruzab și Albiș au fost înlocuite cu Stote, Andronic și Zaharia) marchează oarecare reviriment, concretizat prin scorul de 15-6. Dar presupusul studiu, pe care trăgătoarele principale trebuiau să-l realizeze pe banca rezervelor, nu s-a soldat cu nimic, astfel că reintroducerea lor a făcut să continue seria greșelilor elementare. În ultimul set, baloanele expediate în fileu sau în afara spațiului de joc au abundat inexplicabil, în ciuda apelurilor repetate la concentrare și corectitudine, venite din partea antrenorului Constantin Hîncu. Cele mai slabe în meciul de duminică din sala Progresul au fost, fără îndoială, Tereza Viruzab și Mioara Fenechiu, “autoarele morale” ale acestei jenante căderi. Aportul Iuliei Popa și al Anei Gheorghe, singurele care au luptat cu pasiune, s-a estompat în noianul de încâlceli și indiferențe. În clasament, Ceahlăul se află pe locul 9 cu 10 puncte din 12 echipe participante în divizia A. (C.I. Munteanu, Ceahlăul, marți, 9 decembrie 1969)
Divizia B
Farul Constanța – Viitorul Săvinești 3-0 (1, 13, 5)
Diferența de valoare și-a spus din plin cuvântul în această întâlnire, în care viitorul nu a putut face față avalanșei de lovituri precise și jocului combinativ la fileu al gazdelor. E drept că săvineștenii s-au resimțit din plin de pe urma oboselii drumului și s-ar putea ca în definitiv aceasta să fie motivul esențial al slabei lor rezistențe. Partida a debutat cu numeroase greșeli de preluare în tabăra oaspeților, al căror blocaj s-a pus greu “pe picioare”, astfel că primul set a fost cedat în câteva minute. Următorul act a fost mult mai disputat și echilibrat: nemțenii joacă atent, sesizează punctele nevralgice ale gazdelor și ajung chiar să conducă cu 13-3. A urmat însă o cădere inexplicabilă, prompt speculată de adversari, care punct cu punct reduc din handicap, egalează și, în cele din urmă, câștigă spectaculos setul. Ultima parte a meciului a fost, în mare, o reluare a celei dintâi, deruta chimiștilor fiind amplificată de descurajarea produsă anterior și de surescitarea nervoasă. Greșeli a comis întreaga echipă oaspete, fără excepție. Ea are de acumulat încă multe, deși au rămas numai două etape până la încheierea turului. (C.I. Munteanu, Ceahlăul, joi, 11 decembrie 1969)
SPORT DE MASĂ
Cupa Consiliului județean al sindicatelor
Duminică dimineața, Sala sporturilor Ceahlăul a găzduit finala la volei și handbal a competiției dotate cu trofeul Consiliului Județean Neamț al sindicatelor. Întrecerea rezervată voleibaliștilor, desfășurată în sistem eliminatoriu, a desemnat câștigătoare echipa orașului Târgu Neamț, care a învins în primul meci reprezentativa Roman cu scorul de 2-0, iar în partida decisivă a dispus de IMS Piatra Neamț cu același scor. (în meciul: IMS Piatra Neamț – selecționata Bicaz 2-0). La handbal, trofeul pus în joc a revenit echipei Relonul Săvinești, a cărei superioritate incontestabilă a fost dovedită din plin de scorurile înregistrate (25-10 cu selecționata Roman și 36-4 cu reprezentativa Târgu Neamț). Reloniștii se arată din nou aspiranți la ocuparea primului loc în divizia secundă a țării și întâlnirile acestea au prilejuit pentru ei o utilă verificare. Inexplicabilă a părut însă lipsa din competiția de handbal a reprezentativei orașului Bicaz. În privința organizării, trebuie semnalată, de asemenea, întârzierea nu tocmai justificată a echipelor la start, motiv pentru care s-a decalat cu aproape două ore programul anunțat și publicat anterior. În felul acesta, competiția a fost la dispoziția sportivilor și a dat impresia unei obligații “onorate” în ultima clipă. Orice s-ar spune punctualitatea impusă de o atare întrecere a fost subminată și ea trebuie să dea de gândit pe viitor. (prof. Petru Brânzei, Ceahlăul, joi, 11 decembrie 1969)
POPICE
Turneu dublu de calificare la Roman
Duminică, la arena FZR s-a încheiat prima parte a turneului dublu de calificare. La masculin, Voința a dispus de Locomotiva cu o diferență substanțială de 257 p.d.. În clasament, atât la feminin, cât și la masculin conduc echipele de la AS Unirea, urmate îndeaproape de cele ale Voinței. Iată și câțiva dintre popicarii remarcați până acum: Ion Ungureanu, Ecaterina Cădinoiu, Constanța Ioan (Unirea), Gh. Șelaru, Gh. Antohi (Voința) și N. Toma (Locomotiva). Campionatul se reia la primăvară. (Ceahlăul, joi, 11 decembrie 1969)
FOTBAL
Divizia C
Constructorul Piatra Neamț – Minobrad Vatra Dornei 3-2 (0-1)
Întâlnirea celor două divizionare C, desfășurată în prezența a vreo 150 de spectatori și a unor… ușoare văluri de ceață londoneză, care au dat o culoare aparte întregii partide, a plăcut în cele din urmă publicului doar prin evoluția spectaculoasă a scorului. Fiindcă jucători oaspeți s-au dovedit mai omogeni în legătura dintre compartimente și au manifestat mai multă siguranță în conducerea balonului, au avut înregistrat la un moment dat (minutul 47) pe tabela de marcaj un substanțial avantaj de două goluri, nefructificat până la urmă în fața unui adversar pe care parcă abia cele două goluri primite l-au făcut să devină mai periculos și să-și coordoneze mai bine acțiunile. În prima repriză, Constructorul a cedat cu ușurință mijlocul terenului, care a fost controlat cu insistență de oaspeți, aflați mereu în atac. Conduși cu 2-0, așadar, pietreni încep o spectaculoasă cursă de urmărire, înscriind nu mai puțin de trei goluri: min. 62 – Bogdan execută o lovitură liberă de la 17 metri și trimite mingea pe diagonala careului; tâșnește Mușat și înscrie: 1-2! min.70 – Ciocan pasează lateral lui Bogdan și acesta șutează puternic de la 25 de metri de poartă, expediind balonul la vinclu; mingea lovește bara verticală și cade apoi în colțul opus: 2-2; min.76 – o acțiune Bogdan-Mușat-Georgescu pe axa mediană a terenului se încheie cu un nou gol al pietrenilor, semnat de această dată de Georgescu, care înscrie din colțul careului de 6 metri: 3-2 și scorul nu mai poate fi modificat de niciuna dintre echipe până la final. (Constantin Aldea, Ceahlăul, miercuri, 3 decembrie 1969)
Minerul Comănești – Victoria Roman 2-0 (1-0)
“Nu i-am văzut niciodată ratând așa de mult pe băieții antrenați de mine”, ne spunea tehnicianul romașcan, Tiberiu Căpățână. Deși au dominat autoritar în această partidă, jucători Victoriei nu au reușit să fructifice cel puțin una din cele peste 10 ocazii clare de gol avute, din cauza pripelii, impreciziei în adresarea șuturilor și jocului timorat (la acest capitol pot fi “remarcați” Otic, Sârcu I, Ion Ionică, Gabca și Decu). Deși modestă, echipa gazdă și-a întrecut partenera de joc la capitolul putere de luptă, fiind chiar asaltați în propriul careu în cea de-a doua repriză, au reușit să nu primească gol. (George M. Groapă, Ceahlăul, miercuri, 3 decembrie 1969)
Clasament: 1. Nicolina Iași 20 puncte,… 4. Victoria Roman 16 puncte,… 12. Constructorul Piatra Neamț11 puncte.
Meci amical
Ceahlăul – Gloria Bârlad 2-1 (1-0)
Aflați într-o periodă de semi-activitate care precede apropiata vacanță de iarnă, fotbaliștii pietreni susțin câteva întâlniri amicale. Una dintre ele s-a disputat duminică dimineața, parteneri de întrecere fiind jucători bârlădeni, cunoștințele noastre mai vechi din penultima etapă a campionatului. Ceahlăul, care a rodat întregul lot, a folosit următoarea formație: Mitrofan (Diaconu) – Nicoară, Onica, Gheorghe, Zaharia, Dragu (Niță), Chivu (Seceleanu), Negustoru (Enache, Pătrașcu), Pătrașcu (Chivu), Meder, Stănculescu (Ciocârlan). Așadar, înregistrăm o apariție nouă în rândul pietrenilor: Chivu – fostul jucător al echipei UTA și apoi al Vagonului Arad – fotbalist care “cochetează” în prezent cu clubul de pe Ștefan cel Mare. Meciul, desfășurat pe un teren muiat din cauza dezghețului, a avut de suferit din cauza acestui impediment natural, dar a arătat totuși pe alocuri o notă de spectaculozitate, plăcută pentru spectatorii întâlnirii. S-a alergat mult de la o poartă la alta, s-au ratat numeroase ocazii de gol de ambele părți, dar am notat totuși trei goluri, dintre care două realizate de gazde prin Dragu și Ciocârlan. (Ceahlăul, marți, 9 decembrie 1969)
