0:00

Rozalia Ibolya Biro, aspiranta UDMR la butoanele Culturii, a stârnit valuri de râs în zilele cât fost pe buzele şi în condeiele românilor care făceau un fel de pase în trei cu schimb de locuri – între gazete, ecrane TV şi politicieni – ca la antrenamentele de baschet de odinioară. Repudierea n-a atins cotele scontate. Românul e gata sătul de rezerva de cadre a partidului-nepartid şi a devenit aproape inert la apariţia unor noi vedete. Trecerea limbii române în CV drept limbă străină, stăpânită la un nivel superior, n-are de ce să mire din partea unora de se consideră străini în ţara de baştină. Iar farsa cu bipezii, aşa cum unii au remarcat fără patimă, nu e cu nimic mai prejos de „consideraţiile” lui Adrian Severin despre apă. Abia descoperind un politician de-al lor nepracticant al accentului şi intonaţiei marca UDMR am rămâne un pic surprinşi. Din păcate, premierul Ponta, întrebat de ce-o susţine, n-avea cum da răspunsul corect dintr-un banc celebru: ca s-o fac de râs

Tocarea aspirantei, fostă viceprimar de Oradea în perioada 2004-2012, s-a îndreptat prea puţin asupra activităţii din acei ani. Ceva era clar în neregulă. Greu de spus dacă a funcţionat o orientare a atacurilor sau, din inerţia preluărilor, accentul a căzut pe conflictul ei uşor de priceput cu limba română. Cert este că distincţia „Bradul de argint”, acordată de UDMR în 2006, merita atenţie măcar datorită faptului că, de regulă, „recompensează eforturile de păstrare şi conservare a valorilor pământului natal”. Asta nu are nevoie de traducere. Alte merite şi eforturi or justifica Crucea de cavaler a Republicii Ungare (2010).

Ieşirea din iureşului demolator în neregulă nu este exclus să se fi produs pe fondul plictiselii ori al unei evadări din caniculă. Vulnerabilitatea principală, atinsă sporadic, cu mai puţin de jumătate de gură, e alta. Rozalia Biro are o „coadă” lăsată la DNA via Agenţia Naţională de Integritate. Într-un raport din 2011 era acuzată de conflict de interese pentru că în 2006, ca viceprimar, a aprobat închirierea unei clădiri în favoarea Fundaţiei „Partium” de pe lângă UDMR Bihor, ea făcând parte din Consiliul de Administraţie al organizaţiei. Din 2012, DNA a anchetat-o pentru abuz în funcţie, Biro a dat fuga la instanţa de judecată solicitând anularea raportului, dar a pierdut procesul. Ce-i cu cercetarea nu se ştie. Pentru suspiciuni nesemnficative, prin comparaţie cu evidenţa publică de la Oradea, alţii stau cuminţi la locul lor sau, după caz, dispar din prim-plan. Alţii nu au legătură cu UDMR. Ca un făcut, certificatul de apartenenţă la UDMR face minuni. De la Attila Verestoy la Laszlo Borbely, adăugându-i pe binecunoscuţii extremişti din secuime, ei scapă când e să-i ajungă braţul legii. Sunt salvaţi şi recuperaţi de-o manieră aiuritoare. O culme plină de semnificaţii a fost atinsă de fostul senator Geza Szocs, recunoscut pentru atitudinea şi acţiunile antiromâneşti încă dinainte de Revoluţie, când compara Transilvania cu Insulele Malvine. A beneficiat de-o recuperare intermediară în Ungaria, în 2010, când premierul Viktor Orban l-a numit secretar de Stat la Cultură. S-a ţinut de scandaluri, a trebuit să demisioneze în 2012, dar nu înainte de-a promova aducerea la Odorheiu Secuiesc a cenuşei controversatului poet Jozsef Nyiro. De unde se vede că nu la stăpânirea limbii române trebuie căutată armia udemeristă.

Viorel COSMA

Articolul precedentUrbanu se scutură
Articolul următorÎPS Teofan a sfințit casa familiei Ignat