În tradiția populară românească s-au păstrat numeroase povești, legende, leacuri, în care apa joacă rolul cel mai important – dătătoare de Viață sau de moarte. De multe ori, eroul este înviat cu ajutorul apei. Aceasta duce la o concluzie: strămoșii noștri cunoșteau aceste Taine Dumnezeiești privind apa!
Să fim conștienți de următoarele: Hristos este Calea, Adevărul și Viața!
Unele dintre aceste Taine se află pe masa de lucru a savanților contemporani. De asemenea, Mântuitorul Iisus Hristos ne-a dat leacul mântuirii: „Cine nu se va naște din Duh și din Apă nu va intra în Împărăția Cerurilor”.
Tradiția creștină pune la dispoziția celor care Îl iubesc și Îl cinstesc pe Mântuitorul Iisus Hristos Apa dătătoare de Viață, realizată la slujbele de Sfințire a apei: Agheasma Mare și Agheasma obișnuită.
* Apa în tradiția populară românească
Modelul reînvierii eroului din basmele românești, care, după o moarte năprasnică, este scăldat în două ape – apa vie și apa moartă – ilustrează cunoașterea inițiaților benefici de pe aceste plaiuri. Moartea nu se opune vieții, ci o completează și o condiționează chiar (reciproca este de asemenea valabilă), iar funcția apei moarte nu o contrazice pe aceea a apei vii (aspect specific doar spiritualității benefice din Carpați). Oficianta acestui ritual de reînviere nu are cum să fie decât o femeie, o zână sau o fecioară preoteasă. Potrivit lui Romulus Vulcănescu, apele mirifice sunt Apa Duminicii și Apa Sîmbetei: „Apa Duminicii izvorăște din Paradis, dă deviere Cerurilor în spirală și coboară pe pământ, ca o apă fastă, benefică. Apa Sâmbetei dă târcol Pământului și coboară în spirală în fundul Iadului ca o apă nefastă, malefică. Apa Sâmbetei este mai mult decât un rău infernal, un rău-prag ce desparte lumi ireconciliabile (precum Stixul mitologiei antice grecești), apa primordială care nu lasă pământului autonomie totală („ea împrejură pământul ca un gard”). Pe prima, oamenii o invocă în rugăciunile lor, pe a doua o urăsc și o blesteamă ca fiind infernală. Pe firul acestor ape oamenii pot urca în ceruri sau coborî în subpământuri, bineînțeles respectând ritul călătoriei în spirală.”
Unele din superstițiile poporului român susțin că cei morți prin înecare nu stau împreună cu ceilalți morți. Ei stau deoparte, pe lângă apele în care s-au înecat, arătându-se uneori pe lună nouă, ca rață sau ca gâscă și chemând și pe alții să se scalde și să reia destinul.
* Masaru Emoto și apa vie
«Pe câteva eprubete sigilate cu apă distilată au fost lipite etichete, pe care au fost scrise cuvintele: iubire, mulțumesc și al treilea eșantion a ascultat muzică clasică. Aceste eșantioane au fost înghețate și fotografiate cu ajutorul microscopului. Apa a format în toate cazurile cristale diferite și pure. Niciunul nu semănă cu celălalt.
Analiza a arătat că structura apei era diferită pentru fiecare dintre aceste eprubete, dovedind în mod cert că influențele asupra apei la distanță produc un ecou, remodelându-i structura informațională.
S-a constatat că apa este un element ”viu”, capabil să memoreze informația. Apa „memorează” diferite influențe și le transformă în cristale care imită structura energoinformațională. În mod asemănător, celelalte eprubete au fost expuse în fața televizorului, calculatorului și telefonului mobil.” ”Folosind tehnici fotografice de mare viteză, profesorul Masaru Emoto a constatat că cristalele ce se formează în apa înghețată se transformă atunci când către ele sunt îndreptate gânduri specifice, concentrate. A descoperit că apa din izvoarele limpezi și cea expusă cuvintelor de iubire prezintă modele de cristale strălucitoare, frumoase, complexe și viu colorate, în forma fulgilor de zăpadă. În schimb, apa poluată, cea toxică din zonele industriale, cea din zonele intens populate, cea stătută din conductele de apa și din amontele barajelor de reținere sau cea expusă gândurilor negative, formează modele nedesăvârșite, asimetrice, în culori lipsite de strălucire.
Implicațiile acestor cercetări nasc o nouă conștiință a modului în care putem avea o influență pozitivă asupra Pământului și a propriei noastre sănătăți.
„Pe baza cercetărilor mele, am ajuns să cred că apa oceanelor păstrează amintirile tuturor făpturilor care trăiesc în ea și că ghețarii de pe Pământ s-ar putea să conțină milioane de ani din istoria planetei. Apa circulă în jurul globului, trece prin trupurile noastre și se răspândește în întreaga lume. Dacă am putea interpreta aceste informații cuprinse în memoria apei, am putea înțelege Cosmosul, minunile naturii și însăși viața”».
