Ghivecele din ceramică sau teracota sunt de preferat celor din plastic, deoarece, fiind realizate din lut ars, sunt poroase şi asigură o bună aerisire pentru rădăcini.

Tapetul de hârtie se curăţă cu miez proaspăt de pâine, cu radieră, cu cârpe albe umezite foarte uşor, cârpe uscate, perii moi.

Covoarele nu se bat pe partea cu puf, ci pe dos (altfel praful intră şi mai mult în covor). Covorul se poate curăţa de praf dacă se întinde cu faţa în jos pe iarbă sau zăpadă, bătându-se cu bătătorul special (nu cu beţe pentru a nu se rupe ţesătura).
Covoarele şi ţesăturile de pluş se curăţă cu apă călduţă şi amoniac, după cum urmează:1-2 linguri de amoniac la un litru de apă.
Culorile covoarelor se înviorează dacă, după ce se bat sau se aspiră, se şterg cu o cârpă înmuiată într-o soluţie preparată din 200 ml. de oţet şi un litru de apă sau 1 lingură de amoniac la un litru de apă.

Firele de păianjen se curăţă cu mătura învelită într-o cârpă moale, care se fixează bine şi se şterg dinspre colţurile pereţilor spre interior.

Nu folosiţi apa de la robinet pentru călcător, căci vor apărea depuneri de calcar care vor împiedica buna sa funcţionare. Se foloseşte apă distilată sau apă fiartă şi răcită.
Depunerile de pe talpa călcătorului se curăţă cu o cârpă înmuiată în apă cu sare de bucătărie sau cu un şmirglu foarte fin ori cu cremă specială pentru curăţirea obiectelor de metal (atenţie însă să nu pătrundă crema în orificiile de eliminare a aburului).
Dacă ţesătura a primit luciu de la fierul de călcat, zona lustruită se acoperă cu o cârpă de tifon umedă peste care se calcă pentru a se aburi şi încălzi suprafaţa, după care se freacă cu o perie moale pentru refacerea structurii ţesăturii.

Dunga pantalonilor ţine mai mult, dacă se calcă mai întâi cu o cârpă înmuiată în soluţie de apă cu oţet(1/10) şi apoi se calcă cu o hârtie umezită.

Mileurile, dantelele fine de bumbac şi macrameurile se apretează cu o soluţie de apă + zahăr 5%.

Sticlele şi borcanele nu crapă când punem în ele un conţinut fierbinte dacă le aşezăm pe o tavă de metal.

Pentru ca moliile să nu atace îmbrăcămintea de lână adăugaţi în apa de clătit puţin oţet.

Încălţămintea strâmtă se lasă dacă înainte de a fi purtată se pune în interior o cârpă înmuiată în oţet sau spirt medicinal.

Pe petele proaspete de grăsime se presară mălai sau pudră de talc şi se lasă 10-15 min. pentru a absorbi excesul, după care se curăţă cu o soluţie pentru pete. Tot pentru petele de grăsime e indicat spirtul medicinal. Petele de pastă de pix se tratează prin pulverizarea fixativului de păr pe locul respectiv. Petele de cerneală se tratează cu glicerină. Peste petele de rugină se presară suc de lămâie, deasupra se aşază o cârpă înmuiată în apă rece, stoarsă bine şi apoi se calcă cu fierul de călcat încălzit. Petele de sânge ies numai prin spălarea cu apă rece.

Înălbitori eficienţi sunt: sucul de lămâie, oţetul alb (1:1 cu apă), amoniacul (2 părţi de apă la o parte amoniac). Acesta din urmă nu se aplică pe lână ori mătase. Haina se aşază pe prosoape de hârtie sau bumbac, iar înălbitorul se aplică cu pipeta direct pe pată.

Articolul precedentPotop, cu “Natura umană” la Bacău
Articolul următor“Pagini răzleţe de istorie”. Bălţăteşti, un centru al Revoluţiei de la 1848!