Scriam zilele trecute despre puterile pe care ţi le dă “Rugăciunea inimii”, redând destăinuirea făcută în public de cel care a stat în închisorile comuniste mai bine de două decenii, Grigore Caraza. Aflăm din cartea “Convorbiri cu părintele Proclu Nicău – pustnicul din Munţii Neamţului”, semnată de Fabian Anton, că nu mulţi pot ajunge la “Rugăciunea inimii”. Părintele Proclu Nicău este un pustnic din Mitocul Bălan, care stă şi se roagă de mai mulţi ani într-un bordei de lângă pădure. Un sihastru căutat de lumea care a aflat de el şi care merge să-i ceară o povaţă, un gând de mângâiere sufletească. Iată ce spune părintele Proclu despre rugăciune:

“Uite ce e… Atunci când vom fi loviţi de probleme mai grele, să vă aduceţi aminte de cel mai bun sfat dat de Proclu sihastrul. Mergeţi, desigur, şi la Sfânta Liturghie. Însă să ştiţi că cel mai eficient remediu în aceste cazuri mai delicate, mai grave, vor fi rugăciunile de noapte – mă refer aici la rugăciunile făcute în Sfânta Biserică, cât şi la rugăciunile noastre, în particular. Deci, când vom avea probleme mai grele de rezolvat, va trebui să tăiem somnul în două: rugăciune şi apoi somn. Înainte de a ne culca ne vom ruga cu toată inima spre Dumnezeu şi, pentru a putea fi primită rugăciunea noastră vom face în aşa fel să nu avem nici o urmă de răutate asupra cuiva. Dacă au alţii ceva de împărţit cu noi e treaba lor, dar noi nu trebuie să avem niciodată răutate asupra cuiva. Doar aşa rugăciunile noastre vor fi primite şi ascultate de Dumnezeu. Dacă vom face astfel vom vedea, poate chiar din prima noapte, cum Duhul Sfânt intervine şi ne scapă de problemele avute. Ăsta-i deci primul sfat: rugăciunea de noapte. Ea este de mare valoare. Cum fac eu rugăciunea? Simplu. Mă aşez în rugăciune, asta-i tot. Mă aşez la rugăciune şi nu am mintea împrăştiată. Despre “Rugăciunea inimii”, ce să vă spun? Spun şi eu ce am învăţat de la alţii. Căci spune un Sfânt Părinte: când vei vedea că diavolul te va încolţi din toate părţile, aminteşte-ţi că singura ta armă pe care o ai la îndemână şi care te va putea scăpa din mâinile lui este “Rugăciunea inimii”. Fraţilor, însă să ştiţi: la “Rugăciunea inimii” nu ajung decât anumite persoane. De obicei, aceia sunt cei ce biruiesc cu adevărat patimile trupeşti şi cele sufleteşti. Aceste persoane, având în ele darul minunat al rugăciunii adevărate, au momente în care Duhul Sfânt le descoperă Veşnicia. Mă întreabă unii dacă mai sunt astfel de oameni. Sunt, sigur mai sunt, dar ei sunt acoperiţi de smerenie. Căci numai Dumnezeu trebuie să cunoască lucrarea fiecăruia. Trebuie însă să ştiţi că cu cât vom spune mai des, mai mult “Rugăciunea inimii”, cu atât vom reuşi să ne adunăm mintea şi să nu mai stăm de vorbă cu duhurile, cu atât vom putea odihni în noi pe Duhul Sfânt, iar El va putea izgoni acele duhuri ce caută să ne tulbure. Şi un ultim cuvânt despre asta: dacă mâncăm bine şi dormim bine, Duhul Sfânt stă departe de noi”.