Ambasadorul Norvegiei la Bucureşti, Oystein Hovdkinn, considera, nu cu mult timp în urmă, că România are un potenţial enorm în agricultură, dar că situaţia actuală din agricultura şi industria alimentară din ţara noastră este un adevărat paradox.
În cadrul unei conferinţe de presă, în care a fost anunţată disponibilitatea norvegienilor de a acorda o finanţare nerambursabilă de 306 milioane de euro pentru România, ambasadorul norvegian le-a spus celor prezenţi verde-n faţă: “Voi, românii, puteţi hrăni 80 de milioane de oameni, dar importaţi două treimi din alimente. Este cel mai mare paradox, o nebunie!”
Ambasadorul norvegian avea perfectă dreptate. Ocupând locul 5 în UE din punct de vedere al suprafeţei totale arabile, dacă ar ajunge la o productivitate la nivelul blocului european, România ar putea să îşi dubleze producţia agricolă, să tripleze exporturile de produse alimentare şi să hrănească 4 ţări de mărime similară, se arată într-un studiu de specialitate. Agricultura românească operează în prezent doar la jumătate din potenţialul de productivitate, comparativ cu lideri în domeniu, ca Franţa. Însă potenţialul este uriaş. România are teren de calitate, un port mare la Constanţa, acces la Dunăre şi un grad de absorbţie al fondurilor comunitare care poate creşte în continuare. Potenţialul este într-adevăr uriaş, dar asta nu ajunge. Ce ne îndepărtează, totuşi, de adevărata performanţă?
În primul rând, cred că dotarea slabă a exploataţiilor agricole cu echipamente de irigaţii limitează drastic capacitatea fermierilor de a lupta împotriva vremii nefavorabile, iar impactul condiţiilor meteo adverse a fost semnificativ de la an la an. 2013 a fost un an agricol foarte bun, în parte pentru că am avut soare şi ploaie atunci când a fost nevoie de ele, dar şi pentru că începem să vedem roadele unor subvenţii acordate la timp, ale investiţiilor făcute în modernizarea agriculture în ultimii ani, ale evoluţiei modului în care agricultorii români încep să-şi abordeze meseria.
În al doilea rând, fermierii au nevoie de subvenţii mai mari tocmai într-un an mai greu. Agricultorii au nevoie de stabilitate, au nevoie de mai multă susţinere, au nevoie să ştie pe ce se bazează atunci când îşi fac planurile pentru următorul ciclu de producţie.
Incertitudinea constantă nu face decât să ducă la o reducere a investiţiilor în agricultură, în ciuda potenţialului pieţei de a absorbi producţia. Dacă recunoaştem potenţialul agricol al României, ar trebui atunci să-i recunoaştem agriculturii şi rolul de sector economic strategic şi să-l tratăm ca atare atunci când se stabileşte bugetul, când se fac planuri de investiţii, când se stabilesc politicile fiscale. Pentru a avea agricultură performantă e nevoie de şcoli care să pregătească specialişti, de institute de cercetare care să ofere soluţii pentru practica agricolă, de servicii de consiliere şi consultanţă pentru agricultori. Important este să înţelegem faptul că nu mai e timp de pierdut, că trebuie sprijinită mai mult ca până acum agricultura şi industria alimentară, pentru că de nivelul de dezvoltare a celor două sectoare depinde însăşi siguranţa alimentară a populaţiei, dar şi aducerea de venituri mai mari în ţară din exportul produselor procesate şi implicit echilibrarea balanţei comerciale a României.
Senator Liviu BUMBU
