În privinţa controlului alimentelor se suprapun o serie de instituţii în ceea ce priveşte competenţele şi prerogativele. Propunerea legislativă este simplă, punctuală şi logică şi trebuie să mă explic un pic: OPC-ul, ANPC-ul verifică conformitatea etichetelor cu starea produsului, iar ANSVSA-ul verifică siguranţa alimentului din punct de vedere al consumului. Data limită de utilizare a produsului este pusă de către producători. Desigur că se ivesc situaţii, ştiu eu, limită, în care reprezentanţii ANSVSA-ului consideră că produsul este impropriu consumului, iar reprezentanţii ANPC-ului constată că se încadrează în termenul limită şi, de aici, o serie de conflicte. Propunerea spuneam că e simplă, punctuală şi logică, şi anume ca verificarea, controlul datei limită de utilizare a produsului să treacă în competenţa ANSVA-ului. Nu modifică cu nimic fondul problemei, decât clarifică în mod simplu şi, zic eu, elegant o situaţie anormală. Dacă o votăm am clarificat treaba, dacă nu, rămâne situaţia de până acum. (Senator Liviu BUMBU)
Pentru buna informare a cititorilor: „termenul de garantie este definit ca :”limita de timp care curge de la data dobandirii produsului sau serviciului, pana la care producatorul sau prestatorul isi asuma resposabilitatea remedierii sau inlocuirii produsului sau serviciului achizitionat, pe cheltuiala sa, daca deficientele nu sunt imputabile consumatorului” ( OG 21/1992 Cap I art 2 alin 17) SE APLICA DOAR IN CAZUL BUNURILOR DE FOLOSINTA INDELUNGATA!!!!
Pentru produsele alimentare se aplica „data limita de consum” sau „data durabilitatii minimale”