• de astăzi, echipa de arheologi condusă de Marin Cârciumaru și Elena Nițu redeschid șantierul arheologic din apropiere de Piatra Neamț
• Poiana Cireșului este unul dintre cele mai importante șantiere paleolitice din Europa
Începând de astăzi, 9 august, se redeschide șantierul arheologic de la Poiana Cireșului, de lângă Piatra Neamț, unul dintre cele mai importante șantiere paleolitice din Europa. Anunțul a apărut inclusiv pe rețele de socializare, promovat fiind de Asociația Geto-Dacii, prin Daniel Roxin: ”Vești bune! În câteva zile, echipa de arheologi condusă de prof. univ. dr. Marin Cârciumaru și dr.cercetător Elena Nițu (șef de șantier) reiau cercetarea arheologică de la Poiana Cireșului, unul dintre cele mai importante șantiere arheologice paleolitice din Europa. Aici s-au descoperit în ultimii ani lucruri excepționale, unice la nivel mondial, și avem motive să credem că și în acest an pământul va scoate la iveală alte artefacte excepționale. Câteva dintre descoperirile anilor trecuți le puteți vedea mai jos, fotografiate… Continuarea cercetărilor pe acest șantier, într-un an în care Ministerul Culturii nu a alocat niciun leu arheologiei din România, se face și mulțumită eforturilor noastre, a celor de la Asociația Geto Dacii, de a atrage fonduri din mediul privat”.
Șantierul arheologic este administrat de Complexul Național Muzeal Curtea Domnească din Târgoviște. Complexul Muzeal Județean Neamț a fost anunțat că s-a obținut autorizație de la Ministerul Culturii pentru perioada iulie-august 2014 și, la fața locului, se va implica prin prezența lui Constantin Preoteasa.
Descoperirile de până acum arată un potențial extrordinar, dintr-o epocă foarte puțin cunoscută. Astfel, în ultimii ani s-au descoperit lucruri uimitoare: cel mai complex gravat pandantiv din piatră din lume, dintre cele cu o vechime de peste 20.000 de ani (o descoperire care a făcut vâlvă pe finalul anului trecut), un colier unic din melci, cu o vechime de 30.000 de ani (cel mai vechi de acest fel din lume), un fluier vechi de 20.000 de ani și o serie de alte obiecte cu o vechime de 20.000-30.000 de ani. Aceste descoperiri, precum și faptul că s-a cercetat doar o foarte mică parte din arealul arheologici iar conducerea șantierului are o echipă de foarte buni profesioniști, cu recunoaștere internațională – prof. univ. dr. Marin Cârciumaru (Doctor Honoris Cauza al mai multor universități) și dr. cercetător Elena Cristina Nițu – șefa de șantier -, toate ne îndreptățesc să credem că surprizele de la Poiana Cireșului vor fi foarte mari.
”În final, precizez că cei care doresc să vină în vizită pe șantier o vor putea face organizat. În zilele următoare vă vom oferi mai multe informații despre acest lucru. Cu această ocazie veți putea asista la munca arheologilor și veți putea purta un dialog cu ei. Vă așteptăm! Echipa, formată din mai mult de 10 arheologi și studenți, este pregătită să înceapă activitatea de sămbătă, 9 august. Orice susținere este bine venită pentru că va putea prelugi perioada de cercetare. Este important de subliniat că nimeni nu va fi remunerat pentru această activitate de cercetare – atât arheologii, cât și studenții participanți vor lucra în regim de voluntariat, o dovadă a faptului că pasiunea și vocația nu au dispărut, că încă avem oameni cu suflet mare în România. Cu atât mai mult ei trebuie sprijiniți! Vă mulțumim!”, adaugă Daniel Roxin.
«Situl paleolitic de la Poiana Cireşului se află plasat la aproximativ 4 km de Piatra Neamţ, pe malul drept al Bistriţei şi în preajma confluenţei râului cu pârâul Doamna. Primele cercetări în acest sit s-au realizat în anul 1963, de către C. Scorpan. O a doua campanie de cercetări are loc în anul 1968, sub conducerea lui V. Căpitanu, iar în anul 1989, M. Bitiri şi R. Dobrescu deschid o nouă secţiune, ale cărei rezultate, deşi nepublicate, au fost puse cu amabilitate la dispoziţia echipei noastre de către responsabilii cercetării (…) Începând cu anul 1998 şi până în prezent, situl este cercetat de către o echipă internaţională, care reuneşte astăzi specialişti în diverse domenii interdisciplinare din România (Universitatea Valahia din Târgovişte, CNM „Curtea Domnească” din Târgovişte, Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti), Germania (universităţile din Erlangen-Nürnberg, respectiv Bayreuth) şi Franţa (Universitatea din Aix-en-Provence). În viitorul apropiat este avută în vedere lărgirea colectivului de cercetare, prin cooptarea de noi specialişti. Situl face deja obiectul unui proiect internaţional de cercetare finanţat de Fundaţia Germană pentru Ştiinţă (Deutsche Forschungsgemeinschaft). (…) În fapt, situl de aici este în permanenţă un şantier-şcoală pentru studenţii români şi străini, de la toate instituţiile universitare angajate în proiect. (…) Rezultatele actuale se află încă într-un stadiu preliminar. Cu toate acestea, ele sunt deja suficiente pentru a evidenţia potenţialul deosebit de care situl de la Poiana Cireşului dispune pentru înţelegerea dinamicii culturale paleolitice de pe Valea Bistriţei şi, în general, din estul României. (…) Chiar şi în absenţa altor confirmări, informaţiile de care dispunem sunt suficiente pentru a afirma că secvenţa culturală de la Poiana Cireşului este, foarte probabil, cea mai lungă şi mai complexă secvenţă de ocupaţie paleolitică de pe Valea Bistriţei (…) Perimetrul estimat al aşezării paleolitice de la Poiana Cireşului depăşeşte foarte probabil 400 mp, chiar dacă densitatea sau continuitatea nivelelor arheologice variază. Mai mult de jumătate din această suprafaţă este, în continuare, disponibilă pentru continuarea cercetărilor, fără a lua în calcul posibilitatea redeschiderii săpăturilor mai vechi, care nu au atins orizonturile arheologice mai profunde. (…) Conform rezultatelor de care dispunem în acest moment, situl de la Poiana Cireşului a fost ocupat în repetate rânduri de comunităţi umane preistorice. Au fost cercetate sistematic, prin săpătură, 4 etape de ocupaţie paleolitice (…) În partea superioară a depozitului au fost semnalate şi mărturiile dispersate ale unei ocupaţii neolitice, atribuite, pe baza câtorva fragmente ceramice, culturii Criş (identificarea îi aparţine colegului neolitician Gh. Dumitroaia). (…)
Cele aproximativ 14.000 de resturi faunistice de la Poiana Cireşului aparţin în proporţie de 67% renului şi provin de la cel puţin 63 de indivizi. Bizonul, cerbul, calul, capra neagră şi vulpea completează lista speciilor prezente. Prezenţa mamutului nu este atestată decât prin trei vârfuri de fildeş, iar a lupului printr-un canin perforat. Renii subadulţi au fost vânaţi în perioada dintre sfârşitul verii şi începutul iernii, după cum arată studiul dentiţiei inferioare. Cele câteva coarne ataşate de craniu indică o vânare a adulţilor în perioada toamnei. Unul dintre bizoni a fost vânat în octombrie – noiembrie. (…) Toate indiciile sugerează faptul că vânătoarea renilor la Poiana Cireşului a răspuns unor nevoi în principal alimentare. Într-adevăr, interesul pentru carne şi măduvă este caracteristica principală a acestei exploatări, după cum demonstrează urmele de tranşare, puţin frecvente, dar prezente pe o mare varietate de elemente anatomice şi modul de spargere a oaselor care conţin măduvă. Prelucrarea coarnelor de ren şi cerb este atestată de prezenţa uneltelor şi a deşeurilor de prelucrare. Industria osului pare de asemenea să fi fost o activitate importantă (numeroase deşeuri), însă, fără îndoială marginală (…)
Acest studiu preliminar arată, deci, că situl de la Poiana Cireşului a fost locuit de oameni în perioada dintre începutul toamnei şi începutul iernii.»
surse: adevăruldespredaci.ro și
”Şantierul paleolitic de la Poiana Cireşului (Piatra Neamţ): o sinteză a rezultatelor recente (1998–2005), publicat de Marin Cârciumaru și alții, în revista ”Materiale și Cercetări Arheologice”, (serie nouă), II, 2000-2006, editată de Academia Română, Institutul de Arheologie ”Vasile Pârvan”, 2007, Bucureşti
