Rezumatul unei lovituri de partid eşuate

Se întâmpla în Bucureşti, săptămâna trecută, într-o seară aproape banală. Ziua e tot mai scurtă, întunericul cade devreme. La Tineretului, unde e staţia de metrou, larma, mirosul şi înghesuiala intersecţiei au fost acoperite dintr-odată de iureşul unui val de tineri. Ieşeau elevii de la Colegiul „Gheorghe Şincai”. Drăgălaşi, paşnici şi curaţi curgeau în subteran. Nefiresc pentru standardele de mizerie şi obrăznicie de la noi, se aşezau frumos în rând la turnicheţii de acces în staţie. Ceva lipsea din cuceritorul tablou vivant, dar nu-ţi dădeai seama din prima. Nu aveau serviete, genţi ori rucsacuri. Veneau de la cursuri ca de la plimbare. Unii vor vota în noiembrie, mulţi rămân să ne plătească pensiile.

În altă zonă a Bucureştilor, cam la aceeaşi oră, se trăgeau concluziile unei întruniri politice de vârf. Evident, poate tentaţi să schimbe linia de metrou, la Unirea, să ajungă la Lujerului şi apoi la o sesiune de Oktoberfest în parcarea unui mall, tinerii de la „Gheorghe Şincai”, numai griji politice n-aveau. La cât de mare e Capitala, adunările politice se pierd oricum în peisaj. Fără televiziuni şi televizuini, plus portalurile de ştiri, care să stârnească lumea, valoarea lor n-ar trece de un proces verbal de şedinţă. Valoarea nu exclude bârfele şi poantele. Astea circulă în Bucureşti mai repede ca-n Piatra Neamţ. Întrunirea pomenită a avut o componentă de panaramă ca desprinsă dintr-o piesă de teatru pentru proşti incurabili. În avanpremiera programului aprofundat de seară, a făcut deliciul unei categorii de cunoscători predispuşi la a se tăvăli de râs când aud de politicieni nemţeni. Pe scurt, un deputat de-al nostru, încă energic, după ce a fost descăunat de la şefia unui partid şi face valuri în altul, nu s-a dus cu mâna goală la întâlnire. În faţa fruntaşilor naţionali a împins un tânăr fost prefect pentru a prelua organizaţia nemţeană. Că junele nu avea niciun drept, nicio calitate să participe la discuţii, nu se pune la socoteală. Eşecul combinaţiei era previzibil. Preşedintele de partid, candidat ca independent la preşedinţie, semnase pentru alt împuternicit. În boema politică bucureşteană de-o anumită orientare, ca nemţean, era de la sine înţeles să primeşti statutul de defavorizat al sorţii.

Soarta a făcut ca junele, odată întors acasă, să treacă la pasiv tentativa de preluare ostilă a unei organizaţii de partid. Spera ca fraierii de nemţeni să nu afle. Cu aplomb, n-a avut urmă de reţinere în a livra presei săgeţi la adresa colegilor pe care voia să îi părăsească, menţionând insistent că rămâne în partid. Dacă ne gândim că unii încă îl iau în seamă, indiferenţa elevilor de la Colegiul „Gheorghe Şincai” devine de invidiat. N-au grija politicii cum n-o au nici pe a pensiei. Că noi ne lovim de alde Dorinel Ursărescu şi protejatul său George Lazăr, căci ei sunt vedetele poveştii, ţine de regimul nostru de defavorizaţi.

Viorel COSMA