Deosebit de consistent a apărut şi cel din urmă număr pe acest an al revistei „Apostolul”, care se deschide cu două interviuri, pe care le acordă redactorului şef, Mircea Zaharia, preşedintele Sindicatului Învăţământ Neamţ, Gabriel Ploscă şi directorul „Rareşului”, Mihai Obreja.
Profesoara Niculina Niţă anunţă, prin rubrica „Restituiri”, un serial despre apostolii de altădată, începând cu Domnu’ Trandafir. Cronici de carte scriu profesorii Constantin Tomşa, Emil Bucureşteanu, Panait Pricopie Popa, Radu Oţel, iar Coralia Letiţia Bunghez ne atenţionează că este nevoie de „Mai mult respect pentru limba noastră” cea română.
Interesante sunt, de asemenea, preluările din „Apostolul” nr. 1 din 1934, sub semnăturile lui C. Luchian şi Mihail D. Stamate, institutor din Târgu Neamţ. Profesorul A. Opriş, din Roman, scrie un articol omagial despre una dintre puţinele supravieţuitoare ale temniţelor comuniste, doamna Aspazia Oţel Petrescu. De la înălţimea celor 90 de ani ai săi, cea care a învins teroarea prin credinţă a spus că “cel mai greu a fost să uit şi să-i iert pe cei care ne-au torturat în închisoare, fapt pe care am reuşit să-l împlinesc doar cu ajutorul nemijlocit a lui Dumnezeu care, mai ales în vremurile de restrişte, ne-a arătat cu prisosinţă bunătatea, îndurarea şi ocrotirea Lui. Suferinţa în sine este grea! Cine spune că nu este durere dacă ai credinţă nestrămutată, nu are dreptate. Durerea, rămâne durere, frigul a fost frig, foamea a fost foame, teroarea a fost teroare, însă, peste toate, întotdeauna a fost încrederea neţărmurită că acolo, sus, cineva ne iubeşte, iar dacă ne dă toate încercările pe care trebuie să le trecem, ştie pentru ce le dă. Eu le-am acceptat în consecinţă, iar acum pot să spun că acesta este secretul mulţumirii pentru un pământean: să accepţi toate lucrurile şi să le găseşti o motivaţie în măsură să te ajute să le depăşeşti”, a spus sărbătorita.
Revista publică la pagina 18 un autentic pluguşor.
(NS)
