Noul număr al revistei „Atitudini” (30/2013) este dedicat, în mare parte, părintelui Justin Pârvu, plecat acum câteva luni la ceruri. Ca în fiecare număr apărut până acum, sumarul celui de faţă cuprinde texte care vor stârni interes pentru toate categoriile de cititori, inclusiv pentru categoria cârcotaşilor.
Mărturii zguduitoare cuprinde articolul despre „Pătimirile părintelui Justin Pârvu în mina de la Baia Sprie”, unul dintre cele mai dure locuri de muncă obligatorie din perioada regimului comunist care a funcţionat pe teritoriul Românei, înfiinţat prin Decretul 6 din 14 ianuarie 1950. Majoritatea celor aduşi aici erau pentru „uneltire împotriva ordinii sociale”, articol-pretext în care putea fi încadrat oricine, şi pentru trecerea frauduloasă a frontierei. Iată ce povesteşte părintele Justin despre perioada de aici: „Nu ne dădea voie să ne strigăm pe nume, purtam numere, 212, 400 sau 200. Trebuia să mânuieşti un ciocan uriaş cu greutatea de 15-20 de kg şi să spargi bucăţi mari de sare cu el. În mină temperatura era de 35-40 de grade şi apa curgea şuvoi pe trupurile noastre. După trei, patru ore căutai să dai cămaşa jos şi se lua cu tot cu piele, cu acele băşicuţe. Rămâneai ca bolnav de lepră. Nici un gardian nu avea voie să stea de vorbă cu noi pentru că eram învinuiţi că am ucis o naţiune”. PS Ioachim Băcăuoanul, arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, cel care a vieţuit împreună cu părintele Justin la Mănăstirea Bistriţa de Neamţ, afirmă despre acesta: „Anii pe care i-am petrecut în compania părintelui Justin au fost determinanţi pentru viaţa mea monahală. De la el am învăţat ce înseamnă îndelunga răbdare. Aceasta pentru că vedeam cum şiruri nesfârşite de oameni, de toate categoriile sociale, veneau la chilia lui pentru a-şi spune păsurile. Asculta pe fiecare şi pentru fiecarea găsea un cuvânt de folos. Pe atunci părintele Justin nu vorbea în biserică. L-am ascultat de multe ori, zi şi noapte la chilia lui care era permanent deschisă. Nu ştiu dacă omul acesta a ascuns vreodată ceva de cineva. Aveam impresia că că viaţa lui se petrecea pe o scenă deschisă şi că fiecare faptă a sa era izvorâtă din lăuntrul său şi exprimată cu o naturaleţe pe care doar oamenii aleşi ai lui Dumnezeu o pot avea”. Un adevăr depre părintele justin afirmă şi pr. prof. Vasile Păvăleanu, care l-a cunoscut pe părinte încă din copilărie: „Deşi toţi preoţii sunt duhovnici, doar câţiva dintre ei sunt înzestraţi cu o harismă specială prin care pătrund în străfundurile fiinţei umane. Părintele Justin de la Petru Vodă încheie această ceată de Părinţi, ziditori de suflete şi de conştiinţe”. Alte titluri care vor suscita interesul cititorilor: „23 august 1944 – cea mai neagră zi din istoria neamului românesc”: „Camerele de supraveghere – atac la intimitatea umană”; „Despre pericolul declanşării unui război mondial, din Siria şi prigonirea creştinilor de către musulmanii fanatici”; „Comunismul a schimbat structura psihologică a omului”. Rămân emblematice, memorabile, cuvintele părintelui Justin atunci când părinţii şi maicile de la Petru Vodă l-au întrebat cum o să se descurce fără el, după ce el va pleca la ceruri: „Măi, voi credeţi că dincolo eu am să stau degeaba?”. O revistă ce merită căutată şi citită.
Nicolae SAVA
