0:00

După ce în 1981 a pus în scenă spectacolul “Proştii sub clar de lună”, regizorul Nicolae Scarlat s-a întors peste trei ani la Teatrul Tineretului pentru a regiza piesa lui DR Popescu, “Piticul din grădina de vară”, care a fost răsplătită cu câteva premii importante. În primul rând, pentru tulburătoarea interpretare a actriţei Ana Ciontea (soţia actorul pietrean Paul Chiribuţă, în prezent stabiliţi la Limoges în Franţa) în rolul Mariei Boitoş. Spectacolul regizorului Nicolae Scarlat a mai primit şi premiul pentru cel mai bun spectacol precum şi locul întâi la festivalul “Cântarea României”. (A. MOISE)

“Continui să cred în virtuţile Teatrului Tineretului”

N-am mai avut prilejul, stimate Nicolae Scarlat, să stăm de vorbă de la premiera spectacolului “Proştii sub clar de lună” de T. Mazilu, pus în scenă la Teatrul Tineretului în urmă cu trei ani. Ce ai făcut important de atunci?

– Important? Un spectacol cu “Hamlet”, la Târgu Mureş, şi “Vânătoarea de raţe” de Vampilov, la Teatrul Naţional din Iaşi, cu acesta obţinând şi marele premiu la Colocviul de regie de la Bârlad, anul trecut. Spectacolul din urmă este foarte important nu numai pentru colectivul ieşean, care de la plecarea Cătălinei Buzoianu nu a mai avut o montare de o asemenea anvergură, dar şi pentru mine, în sensul că reprezintă un jalon al maturităţii în cariera mea regizorală, pe un text de valoare indiscutabilă.

Iar acum, ai revenit la Teatrul Tineretului…

– Într-adevăr continui să cred în steaua Teatrului Tineretului şi sunt convins că noii actori veniţi aici se pot integra unei trupe care nu şi-a pierdut potenţialul. După o perioadă relativ îndelungată în care am colindat prin alte colective dramatice, cred că în 1984 vom reuşi, prin câteva spectacole, să demonstrăm virtuţile tinereţii fără bătrâneţe ale acestui teatru şi un prim pas sper să fi făcut prin “Piticul în grădina de vară” de DR Popescu.

Cunosc pasiunea dumitale mai veche pentru acest autor. Ce semnificaţie deţine spectacolul de faţă?

– E vorba de un text incitant la care ţin foarte mult. Eram la Târgu Mureş, în 1974, când doream nespus să introduc în repertoriul teatrului această piesă, faptă realizată într-un spectacol de referinţă de Dan Micu. Timpul scurs de atunci îmi permite să decantez un punct de vedere propriu, în raport cu textul piesei. Totodată, răstimpul a fost marcat de trei premiere pe ţară cu spectacole de DR Popescu (“Balconul”, la Târgu Mureş, în 1976, “Rugăciune pentru un disc-jockey”, în 1978, cu vreo trei premii la activ şi un premiu al criticii şi “Hoţul de vulturi”, în 1980, ambele la Galaţi). DR Popescu este, alături de T. Mazilu şi de clasicul Caragiale, spaţiul de joc în care mă simt ca acasă.

Acum câteva cuvinte despre ceilalţi realizatori…

– Colectivul cu care lucrez include talentul de excepţie al actriţei Ana Ciontea, precum şi pe doi din “stâlpii” TT, Florin Măcelaru şi Traian Pârlog, alături de mai tinerii lor colegi dornici de afirmare şi autodepăşire: Avram Birău, Tudor Romeo, Coca Bloos, Liviu Timuş şi alţi câţiva. Ei s-au străduit cu mult profesionalism şi dăruire să întrupeze lumea realist-fantastică a piesei lui DR Popescu, care e legată de lupta în ilegalitate a PCR pentru înlăturarea dictaturii militaro-fasciste. Reprezintă de fapt un dialog complex despre ideea şi sensul libertăţii, virtutea de bază a textului, indiscutabil unul din cele mai importante din dramaturgia contemporană. (Cristian Livescu, Ceahlăul, sâmbătă, 4 februarie 1984)

Articolul precedentTudor Gheorghe, spectacol plin de iubire şi patriotism
Articolul următorRegizorul Liviu Ciulei în mijlocul actorilor pietreni