Pe băncile elevilor de la clasele I și a II-a, în absența unor manuale adaptate la programa școlară, se găsesc manuale vechi, fișe concepute de învățători și auxiliare. Învățătoarea Maria Ghiuzan, de la Școala Gimnazială Nr. 1 a luat în grijă, anul trecut, o clasă pregătitoare. Acum, a trecut cu micuții în clasa I. O clasă la care nu poate preda după manual pentru că nu e bun. Nu este adaptat la programa școlară. Adică, mai pe scurt, învățătoarea este nevoită, în baza programei, să întocmească fișe pentru fiecare lecție, să utilizeze, în anumite cazuri, manualul vechi sau să tragă cu ochiul la auxiliarele nou-nouțe. Învățătoarea Costin Mioara, de la aceeași școală, are grijă de elevii din clasa a II-a. Pentru ea, episodul manualelor „neconforme” este unul cu repetiție. Anul trecut, a existat aceeași problemă.
„La începutul anului școlar trecut ni s-a spus tot așa, că vom primi manualele noi până la sfârșitul anului 2013. Nu le-am primit. Am fost nevoiți să ne descurcăm cu cele vechi. Acum, la clasa a II-a, aceeași problemă”, a spus prof. Costin.
Învățătoarele ne-au spus că manualele mai pot fi așteptate, dar nu prea mult deoarece primele două săptămâni, de obicei, se face o recapitualare din anul precedent.
„Sperăm ca după această perioadă să aflăm ceva concret. Nu știm cum vom proceda exact dacă nu primim manualele”, a adăugat învățătoarea Ghiuzan.
Cele două învățătoare spun că pentru elevi, acomodarea la această situație nu este una dificilă, dar părinții care încearcă să-și ajute copiii la teme nu mai înțeleg nimic. Cei mai mulți dintre ei sunt conștienți că nu vor putea vedea un manual prea curând și cer manuale alternative. Așa se face că, vrând-nevrând, războiul manualelor școlare dus între edituri și Ministerul Educației Naționale, încurajează vânzările de auxiliare care, culmea, sunt adaptate programelor școlare.
„Sunt multe auxiliare pe piață care sunt adaptate noii programe școlare, dar problema cea mai mare o reprezintă partea financiară. Părinții nu-și permit să scoată din buzunar 20-30 de lei pentru un manual auxiliar”, a mai spus învățătoarea Ghiuzan.
Chiar și fără manuale pe bancă profesorii spun că știu ce au de făcut, dar asta nu-i scutește să-și pună întrebări dacă nu cumva planificările lor pentru acest an vor fi făcute în zadar.
„Noi avem programa școlară și după ea ne facem orele. Manualul este doar un suport. Este nevoie de el, dar în absența lui nu înseamnă că noi nu mai putem să ne desfășurăm orele. Este mai greu cu fișele de lucru pe care trebuie să le multiplicăm pe banii noștri și nu e ușor. Partea mai dificilă e aceea că, până la 1 octombrie, va trebui să avem gata planificarea școlară. Noi o să facem această planificare, pentru că așa se cere, dar dacă la scurt timp vin manualele, la ce bun toată această muncă”, a spus învățătorea Costin.
Pe băncile copiilor de clasa I, un abecedar din 2004 pare aproape nou-nouț. Potrivit programei, acesta nu poate fi deschis decât la anumite pagini. Celelalte „pagini” sunt decontate, în același «învățământ de stat gratuit», tot din banii părinților. Până când se va ajunge la normalitate, cel puțin în ceea ce privește manualele școlare, părinții care bagă mâna adânc în buzunare pentru educația copiilor lor vor trebui să asculte, în continuare, povești despre manuale digitale și despre eforturile pe care reprezentanții Ministerului Educației le fac pentru calitatea învățământului românesc.
Marian TEODOROF
