După Sfânta Scriptură, ceea ce onorează (cinstește) pe om este dacă respectă sau nu Adevărul mărturisit de ea, și, dacă îl trăiește și îl mărturisește. Pentru aceea, cinstea cuiva, devenind patrimoniu universal, nu poate indigna (ne-cinsti) pe altcineva, decât dacă acela se împotrivește valorilor universale.
Nici un cuvânt al Părintelui Justin nu a conținut vreodată vreun neadevăr, pentru că Adevărul ne face liberi (Ioan 8:32). Chiar și Constituția României garantează dreptul la liberă expresie, mai ales când această expresie este a libertății. Discernământul ascuțit al Părintelui Justin și dragostea sa de Adevăr fac diferențe extrem de precise între principiile valorice absolute și cele care le uzurpă, de pildă între ecumenism și ecumenicitate, între globalism și sobornicitate, între filetism și patriotism, și așa mai departe.
Prin definiția politică a democrației, puterea socio-politică și culturală aparține poporului, iar poporul român este de 2000 de ani întemeiat pe credința ortodoxă în Sfânta Treime: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, un Dumnezeu în trei ipostasuri. Garantată așadar simultan de conștiință și de Constituție, credința noastră este expresia rațională și supra-rațională a Iubirii de Dumnezeu și de oameni și este incompatibilă cu orice fel de idee sau faptă anti-umană, precum bolșevismul, comunismul, fascismul, și în general cu orice crez antihristic. O cunoaștere temeinică a istoriei, a filosofiei și a limbii țării noastre ar fi scutit INSH de ridicolul propriilor afirmații și ar fi generat o discuție fructuoasă și rațională, datorată acestui popor care îi găzduiește. (http://www.petru-voda.ro/)
