Deschiderea celui de-al doilea front în ultimul război mondial clasic, odată cu debarcarea din Normandia, a fascinat publicul vreme de vreo două generații și grație versiunilor bine romanțate ale acțiunilor. Alături de romane, mărturie stau filmele artistice, cel mai cunoscut fiind superproducția „Ziua cea mai lungă”.
La 70 de ani de la Operațiunea „Overlord”, aniversarea organizată în Normandia părea deturnată de la sensul istoric. S-a pus accent pe anunțata participare a 19 dintre cei mai importanți lideri ai planetei, fie ei regi, președinți sau șefi de guvern. Emoția unor clasice reconstituiri, inclusiv salturi cu parașuta, vizitarea câmpurilor de luptă și a cimitirelor de către oficiali împreună cu suitele lor au pălit în fața agendei dominate de grijile mondiale ale momentului.
În contul lor de gazde francezii și-au făcut însă treaba cu profesionalism și pioșenie, salvând aniversarea. De la trasee turistice la expoziții, oferta a fost una complexă și decentă. Iar ca o dovadă că oricând se pot face bani cinstiți din istorie, la Saint Laurent sur Mer, în apropierea plajei cu numele de cod „Omaha”, este de închiriat, la prețuri pe măsură, prima casă eliberată de Aliați pe 6 iunie 1944.
În august, noi aniversăm 70 de ani de la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și ieșirea din războiul împotriva Națiunilor Unite. Înlăturarea mareșalului Ion Antonescu a fost lovitură de palat în toată regula, nu insurecție armată sau, mai rău, Revoluție de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă, cum a pocit-o propaganda comunistă. Ambiția unora de a rescrie și reinterpreta momentul istoric de atunci ne otrăvește periodic viața. A-l sfida pe Marele Supraviețuitor Regele Mihai I de România este o îndeletnicire oribilă, care insultă jertfa de sânge a poporului român, credința în neam și Dumnezeu.
23 august 2014 cade perfect aiurea. E greu de crezut că vacanța de vară va relaxa încărcătura politică a sezonului. Ne ferim s-o recunoaștem, dar țara este dezbinată. Măsluirea aniversării este mult mai la îndemână decât construirea unui adevărat moment de unitate națională. A fi cinstiți cu noi înșine înseamnă să dăm Regelui ce-i al Regelui și înaintașilor cinstirea cuvenită. Nu numai din aceste motive, iată câteva rânduri aproape uitate: „Actul de la 23 august 1944, care a conferit Majestății Voastre un rol proeminent în evoluția generală a evenimentelor și un loc de seamă în istoria națională, face parte dintre momentele cruciale ale istoriei celui de-al doilea război mondial. El a fost susținut de toate partidele politice ale vremii și de către înalții comandanți ai armatei în vederea înlăturării regimului antonescian. Sunt bucuros să vă adresez, Majestate, invitația de a participa la ceremoniile din ziua de 23 august a.c. și de a primi, în felul acesta, omagiul pe care națiunea română ține să-l aducă tuturor celor cărora le datorează acest act istoric”. Era în 21 august 2004. Semna Ion Iliescu, președintele României.
Viorel COSMA
