* „Ce fac serviciile de asistență socială din cadrul primăriilor, ce fac medicii de familie, ce fac sutele de ONG-uri, ce fac preoții? Oamenii aceștia nu sunt văzuți de cineva decât atunci când sunt internați”, a spus dr. Ioan Lazăr, managerul Spitalului Județean Neamț
Potrivit reprezentanților Spitalului Județean de Urgență Neamț, în fiecare lună se „colectează”, în contul unității, aproximativ 100.000 de lei, bani ce reprezintă fonduri proprii. Aceștia provin din chiriile percepute agenților economici (din care aproximativ 70% merg către Consiliul Județean – n.r.), din taxele din Ambulatoriu, taxe de laborator de la Anatomie patologică, coplată, însă, cel mai consistent aport este adus de taxa pentru parcarea auto. Din cei 100.000 de lei, aproape 35.000 de lei reprezintă taxa de parcare. Unde se duc acești bani? Cei mai mulți, așa cum spun cei din conducerea spitalului, acoperă cheltuielile suplimentare care apar în urma internărilor continue. Dr. Ioan Lazăr, managerul Spitalului Județean, a spus că în fiecare lună, numărul internărilor continue alocate prin contract de la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate este depășit cu mult.
„În fiecare lună, avem între 250 și 300 de internări peste numărul pe care îl avem alocat de la Casă. L-am depășit și anul trecut și-l vom depăși și anul acesta. Ce pot să fac? Acest spital este pentru oameni. Nu putem să-i lăsăm să moară pentru că depășim numărul de internări”, a spus dr. Lazăr.
Managerul spitalului este de părere că în viitor internările continue nu se vor mai face cu ușurință. Acesta a explicat că motivele pentru care oamenii ajung cu prea mare ușurință la spital este cauzat și de un sistem social indiferent la suferințele altora.
„În SUA, spre exemplu, dacă cineva cheamă ambulanța pentru că are o durere de cap este supus unui adevărat interogatoriu. La noi, în acest moment, ambulanțele aduc pacienți în spital pentru un panarițiu sau pentru o durere banală de cap. Toată lumea se tratează la Urgențe. Și nu ai voie să nu-i vezi, să nu le faci un tratament chiar dacă nu este caz de internare. Vă spun că am avut persoană internată la Cardiologie și la două zile de la externare a fost internată din nou pentru că nu și-a luat tratamentul prescris. A motivat că nu are cine să-i dea un pahar cu apă pentru că este singură. Ce fac serviciile de asistență socială din cadrul primăriilor, ce fac medicii de familie, ce fac sutele de ONG-uri, ce fac preoții? Oamenii aceștia nu sunt văzuți de cineva decât atunci când sunt internați”, a spus dr. Lazăr. Reprezentanții unității medicale județene se văd astfel neputincioași în fața recomandării Ministerului Sănătătii de a reduce cheltuielile prin diminuarea internările continue.
Marian TEODOROF
