Matematician, publicist şi poet, Constantin D. Borş a fost unul din cei mai iubiţi profesori pe care i-a avut şcoala nemţeană de matematică, recunoscut ca un întemeietor al acesteia, un stâlp al “şcolii de matematică nemţene”, şcoală care a dat, de-a lungul anilor, mari personalităţi în domeniu precum Constantin I. Borş, Dan Mircea Borş, Vasile Postolică, Daniel Tătaru şi mulţi alţii.
Născut la 13 mai 1912, la Piatra Neamţ, într-o familie cu tradiţii intelectuale (tatăl, Dimitrie Borş, era inginer silvic, având şi funcţii de răspundere în silvicultura nemţeană), Constantin Borş a urmat şcoala primară şi liceul (parţial) la Piatra Neamţ, la “Petru Rareş” (unde va fi peste ani director), apoi la Liceul Internat din Iaşi – liceu absolvit de asemenea şi de tatăl său în 1885. Aici a fost coleg cu Adolf Haimovici, viitorul profesor doctor docent al Universităţii din Iaşi – facultatea de matematică. Urmează apoi Facultatea de matematică de la universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Aici s-a remarcat ca student, activând împreună cu Adolf Haimovici şi Ion L. Creangă în cadrul Seminarului Matematic din Universitate sub conducerea renumitului profesor Alexandru Myller.
Îşi ia licenţa în anul 1935 cu subiect de teză de geometrie proiectivă, la cel mai exigent profesor al facultăţii – Octav Mayer. Fiind în preajma celui de-al doilea Război Mondial, renunţă însă la cariera universitară, revine la Piatra Neamţ şi se consacră activităţii didactice. A funcţionat mai întâi la Liceul de Băieţi (“Petru Rareş”), unde a fost şi director în perioada 1948 – 1951, apoi a fost, peste 25 de ani, profesor la Liceul de Fete (devenit “Calistrat Hogaş”).
A publicat cărţi de specialitate din toate componentele matematicii, a scris articole pentru publicaţiile din învăţămînt, pentru “Gazeta Matematică”, a elaborat proiecte de manuale şi chiar i-a fost aprobat un manual de Analiză Matematică, după care au învăţat, pentru multe generaţii de elevi. Considerat între cei mai prestigioşi profesori ai învăţământului matematic liceal din România, a avut aprecieri din partea unor somităţi în domeniu precum profesorii Ion L. Creangă, Olga Costinescu, Dan Brânzei, Grigore Moisil, Gheorghe Vrânceanu, Nicolae Teodorescu, Caius Iacob ş.a. A înfiinţat la Piatra Neamţ Filiala Neamţ a Societăţii de ştiinţe Matematice – filiala Neamţ, cursuri naţionale de vară, consfătuiri, conferinţe, tabere naţionale pentru elevi la realizarea cărora au contribuit şi cadre universitare.
La iniţiativa lui, s-a editat la Piatra Neamţ publicaţia “Caiete matematice” în care, în mai multe numere, au fost înserate prezentări metodice ale unor tematici din programele şcolare şi din cele de perfecţionare. Constantin Borş a fost animator al vieţii culturale din Piatra Neamţ, încurajând tinerele talente, mobilizându-le la cenaclul literar, publicând frecvent versuri sub pseudonimul Lucian Mircea. Sub acest pseudonim a semnat în presa literară din perioada anilor 40-50 poezii, dar o parte din poeziile scrise de el au rămas inedite. Prezent în antologii literare, a scris un ciclu de poeme intitulat “Jurnal de război”.
Împreună cu Dumitru Almaş, Constantin Prâsnea, Har Mihăilescu, Nichita Bistriceanu, Constantin Gavriliu şi B. Munte, a înfiinţat la Piatra Neamţ, în 1947, Cenaclul “Slova nouă”, grupare care alcătuia prima filială din neamţ a Uniunii Scriitorilor. Nu e mai puţin important de amintit faptul că poetul Lucian Mircea a obţinut primul loc la un concurs de sonete, iniţiat de revista “Contemporanul” în 1947, concurs la care cunoscutul poet Ştefan Augustin Doinaş a obţinut doar locul al doilea. Scriitorul şi istoricul literar Ştefan Cazimir, o altă personalitate legată de Piatra Neamţ, care a făcut clasele primare şi liceul aici, părinţii fiind pietreni, îşi aminteşte, cu emoţie, despre cel care a fost profesorul de liceu Constantin Borş:
“Era un om mic de statură, cu privire uşor crucişă, cu o gură frumoasă, vorbea abia auzit, era inteligent, uneori biciuitor, totuşi timid până la exasperare. În ciuda timidităţii, a fost un pedagog excepţional. Nu l-am avut profesor la clasă, dar a venit o dată să suplinească pe cineva şi i-am putut desluşi metoda. A scos un băiat la tablă şi i-a dat un exerciţiu aparent obişnuit. Elementul necunoscut s-a ivit pe parcurs, stârnind surprinderea elevului, ca, de altfel, a clasei întregi: – Dar noi n-am mai făcut aşa ceva! – Şi nici nu vrei să faci? l-a întrebat ironic Borş. – Ba da! Cu ajutorul unui mic impuls, obstacolul a fost depăşit şi exerciţiul rezolvat. „Se cheamă ecuaţie exponenţială”, a comentat laconic profesorul. Noţiunea inedită, tema lecţiei, nu fusese deci anunţată la început, cum procedau ceilalţi dascăli, ci definită abia la urmă, după ce exemplul practic îi fixase deja conţinutul. De reţinut că profesorul Borş nu se aşezase la catedră, ci rămăsese tot timpul în picioare, aproape nemişcat, în apropierea uşii. Nici o altă lecţie de matematică nu mi-a rămas mai vie în memorie decât cea despre ecuaţia exponenţială”.
Pentru meritele sale deosebite i s-au decernat numeroase distincţii (acordarea titlurilor de Profesor fruntaş, în 1965, Profesor emerit, în 1970), de Cetăţean de onoare al municipiului Piatra Neamţ (în 1995). Profesorul Constantin D. Borş a trecut la cele veşnice la 10 ianuarie 1998. În Piatra Neamţ, există o stradă care-i poartă numele, în cartierul Dărmăneşti.
Nicolae SAVA
