Cine a spus că omul sfinţeşte locul a rostit un mare adevăr. Dar, de cele mai multe ori, acest adevăr îl descoperi după ce nu mai este omul. Acum câţiva ani apăreau cu o oarecare regularitate două reviste culturale în două comune din judeţ, “La Tazlău” şi “Ţara Hangului”, graţie a doi cărturari care acum nu mai sunt printre noi: Gheorghe Blaga şi Teoctist Galinescu. Despre cauzele pentru care nu mai apare revista de la Hangu nu ştim prea multe. Despre cea de la Tazlău aflăm, iată, lucruri care ne-au uimit de-a binelea.
Dedicată revitalizarii activităţii culturale şi artistice din zona Tazlăului şi a împrejurimilor sale, Fundaţia „I.I. Mironescu” a stimulat potenţialul creativ al zonei şi a talentelor locale, pentru ca spiritul scriitorului al cărui nume îl poartă să rămână viu. Iar prin revista „La Tazlău” a contribuit la cultivarea gustului pentru creaţia literară de calitate, publicaţia devenind recunoscută nu numai în judeţul Neamţ, ci şi în ţară. Aceasta a ţinut treaz interesul pentru limba română în rândul elevilor, ea fiind şi o rampă de lansare în literatură a acestora. Am salutat de fiecare dată faptul că profesorul Gheorghe Blaga a căutat ca în fiecare număr de revistă să aibă semnături prestigioase din judeţ şi din ţară, acest lucru aducând un plus de calitate sumarelor revistei. Cititorii au găsit de fiecare dată ceva interesant de citit, fie că s-au oprit la articolele de opinie, la eseuri sau la recenziile literare prin care s-au semnalat apariţii notabile. A fost salutară, de asemenea, menţinerea trează a „spiritului Tazlăului” prin publicarea, uneori inedită, a unor materiale documentare de istorie literară, în special cele legate de spiritul tutelar al locului, I. I. Mironescu, sau fragmente din istoria monografică a comunei. Un documentarist harnic le-ar putea aduna şi din paginile revistei pentru o eventuală lucrare monografică a zonei. Revista „La Tazlău”, care a pornit la drum acum 17 ani cu un grup restrâns de colaboratori, a devenit, în timp, cea mai prestigioasă revistă literară editată de o fundaţie comunală din judeţ şi cred că şi din ţară. Nu am ştiinţă să mai existe în vreo comună o revistă cu o vechime atât de mare. Meritul i-a revenit profesorului Gheorghe Blaga, cel care a înnobilat-o cu truda şi numele său.
Dar, după trecerea la cele veşnice a distinsului profesor Blaga (30.04.2006), revista a mai apărut doar de câteva ori, după care nu a mai apărut deloc. Ce s-a întâmplat, aflăm de la profesorul Cezar Ţucu, cel care rămăsese la cârma publicaţiei, în calitatea sa de redactor şef adjunct:
„După trecerea redactorului responsabil al revistei La Tazlău , care era și președintele fundației, la cele veșnice, m-am prezentat, în calitate de vicepreședinte al fundației și redactor șef adjunct al trimestrialului cultural, la moștenitorul cel mai apropiat de Tazlău, aflat în arborele genealogic mironescian, care mi-a spus, atât în luna mai cât și în august, același lucru: ,,Am închis prăvălia!’’. Am rămas uimit de răspunsul primit, la stăruința mea, și nu numai, de a continua activitatea culturală, în memoria d-lui Blaga. Eu, totuși, am continuat publicarea revistei La Tazlău, pe banii mei, se-nțelege, ca redactor șef, iar Constantin Ardeleanu ca redactor șef-adjunct, aproape toată lumea bucurându-se de acest lucru. Constantin Tomșa, la un an de la cele întâmplate, mărturisind în revista noastră, alături de alți scriitori, că publicația e pe mâini bune și totul merge bine. Am spus aproape toată lumea pentru că, între timp, nemulțumirile celor care au dorit ,, închiderea prăvăliei’’ au început să curgă, reclamațiile așișderea, ajungând până la inspectoratul școlar general, care mi-a interzis desfacerea revistei în școli, singura opțiune fiind chioșcurile speciale pentru distribuirea revistelor și ziarelor, ele aflate doar la oraș, dar absente pe o rază de 40 km a unui cerc cu centrul în Tazlău. Eu am continuat, totuși, publicarea revistei. Dar după apariția numărului 45 al revistei primesc, din partea noii conduceri a fundației care, între timp, deschisese prăvălia, următorul avertisment, pe care vi-l dau pentru lectură, lăsând la latitudinea dvs. publicarea docomentului, plin de minciuni și aberații. Amenințat cu justiția de noua conducere a fundației – formată din trei doamne (și toate trei!), având în frunte pe un vechi activist de partid, cvartet care n-a publicat măcar un rând în revista noastră (și, bănuiesc, nicăierea) de-a lungul celor 12 ani de existență – am cedat. Mi-am zis atunci atunci că rezistența în munți(i Tazlăului) trebuie să înceteze, pentru că, oricum, nu mai vin americanii în zonă, ei neavând voie să părăsească axa București-Londra- Washington! Asta nu înseamnă că m-am oprit din a face cunoscut Tazlăul și viața-i culturală. După publicarea volumului omagial I.I.Mironescu – Scrieri, am avut, în Mesagerul, o rubrică săptămânală intitulată De la Tazlău ( în locul celei La Tazlău-interzisă), am devenit redactor la revista Antiteze, reușind, numai într-un număr al acesteia, 50 de pagini despre Tazlău – legendarul ținut, în revista canadiană Cuvântul Adevărului am scris despre Tazlău-un meleag de cultură și civilizație. Și exemplele ar putea continua. La Tazlău se desfășoară, în continuare, Festivalul de datini și obiceiuri de iarnă, se lansează cărți și reviste, continuă Zilele Mironescu, întâlnirile cu scriitorii și alți oameni de cultură, etc., dar nu sub semnul fundației celor trei doamne, aflate în fruntea ei acum, bucătărese pe timpul d-lui Blaga, ci ca activități ale Școlii ,,I.I.Mironescu’’, Căminului cultural și Consiliului local”.
* ”Revistă sătească utilă comunităţii Tazlăului”
Nota cu pricina sună în felul următor: “Consiliul director al Fundaţiei culturale “I I Mironescu” din Tazlău, judeţul Neamţ, în componenţa aprobată prin încheierea din data de 22.02.2007, rămasă definitivă şi irevocabilă prin nerecurare, reprezentat legal prin preşedintele Ion Popescu, vă notifică prin prezenta, o ultimă încercare de negociere amiabilă, în vederea stabilirii unor relaţii normale, conform statutului fundaţiei şi atribuţiile stabilite de organele de conducere colectivă ale acesteia, între colectivul de redacţie al revistei “La Tazlău”, organ al fundaţiei “I I Mironescu” şi conducerea acesteia, respectiv consiliul director.(…) Conform prevederilor legale, organul de conducere al fundaţiei “I I Mironescu” este răspunzător atât de organizarea activităţii acesteia în întregul său, în vederea atingerii scopului prevăzut în actele de constituire cât şi de fiecare domeniu în parte, respectiv redactarea, conţinutul revistei editate în numele său, justificarea în faţa organelor fiscale şi a oricărei alte autorităţi a statului a legalităţii cheltuielilor înregistrate şi a veniturilor obţinute aferente acestei activităţi. De la decesul fostului preşedinte al fundaţiei, regretatul profesor Gheorghe Blaga, până în prezent, deşi aţi continuat să redactaţi această revistă aţi refuzat în mod sistematic să justificaţi cu documente legale sumele primite de la fundaţie pentru această activitate, legalitatea surselor financiare necesare redactării, cheltuielile efectuate pentru aceasta precum şi eventualele venituri obţinute. De asemenea aţi refuzat să discutaţi cu conducerea consiliului director asupra conţinutului textelor publicate, deturnând publicaţia de la scopul său stabilit prin statut, aceea de revistă sătească utilă comunităţii Tazlăului, sub toate aspectele, respectiv aprecierea personalităţilor acestei localităţi, lansarea tinerelor talente de aici şi din împrejurimi, transformând-o într-o rampă personală de lansare de invective şi răutăţi la adresa celor care au altă opinie decât dumneavoastră, prin propriile creaţii literare. În aceste condiţii, în situaţia în care în termen de 10 zile de la primirea prezentei, nu veţi lua legătura cu conducerea fundaţiei pentru lămurirea aspectelor arătate anterior, vă somăm să încetaţi publicarea revistei editate de dumneavostră sub numele “La Tazlău” şi sub sigla “Fundaţia I I Mironescu”. În caz contrar vă vom interzice dreptul de reprezentare a noastră pentru obţinerea de fonduri pentru redactarea revistei şi pentru încheierea oricăror tranzacţii în numele nostru, sesizând totodată orice autoritate a statului în vederea obligării dvs. la intrarea în legalitate şi instanţa de judecată, pentru folosirea ilegală a siglei fundaţiei şi a revistei, înregistrate în condiţiile legii. Consiliul Director al Fundaţiei Culturale I I Mironescu. Preşedinte Prof. Ion Popescu”.
Comentarii sunt de prisos. Problema e că, după această ameninţare cu “instanţa de judecată”, revista “La Tazlău” s-a oprit la numărul 45, iar fundaţia cu pricina a trecut în istorie…
