Săracu’ Alexandru Drăgan a fost părăsit de colegii academicieni, pardon, consilieri judeţeni. Neicuşorii s-au făcut independenţi, ca la comandă, omiţând să informeze oficial onor partidul care i-a pus pe lista amestecată a defunctei APEL de Neamţ. Primarul-preşedinte interimar de la PDL e obişnuit de ceva vreme să afle de la alţii ce decizii iau colegii. Mărturisea nu demult că e şef interimar în acte, dar conducerea şi deciziile rămân privilegiul primarului Gheorghe Ştefan. Tragicomedia portocalie începe a epuiza aspectele credibile. Primarul de Taşca are un talent nativ în a se prezenta ca victimă, numai că uită că are, ca puţini alţii din ţară, pârghii şi relaţii (vechi) de nivel superior în PDL prin veteranii proveniţi din Partidul Democrat. Plânge aşa de dulce că nu-ţi vine să-l întrebi de ce se îngroapă în rolul de Bulă decorativ ajuns dator la bancă pe urma cheltuielilor politice. Calităţile recunoscute, respectul câştigat în ani stau să se prăbuşească sub ineficienţă şi lipsă de autoritate. Natural, se naşte o îndoială: dacă face parte dintr-un plan elaborat de ameţire a nemţenilor şi îi ia pe toţi de proşti? Eliberarea de consilierii judeţeni, în principal, care slujesc la altă poartă îi era la îndemână de luni şi luni. N-a mişcat absolut nimic. E convingător cu vorba – practica îl îngroapă. Spune că l-ar fi sunat pe Vasile Blaga, să-i reproşeze că n-a fost lăsat să-i dea afară din partid. Când îl asculţi, când îi scanezi ochii, mai că-ţi vine să-l crezi cu drag. Afirmă atât de suav că, din punctul lui de vedere, nu i-a considerat niciodată colegi pe pedeliştii proaspăt vopsiţi ca independenţi în CJ Neamţ încât te mănâncă degetele să umbli la portofel, la card să faci o donaţie în contul omeniei şi solidarităţii cu suferinţele lui Drăgan, cel recunoscut drept un cunoscător calificat al afacerilor şi reprezentării europene.
Primarul-preşedinte mai spune, cui are chef să-l creadă, că trupa de plecaţi promite să susţină PDL. Cică le-a bătut onoarea la uşă şi, ca independenţi, n-or să mai fie acuzaţi că fac cunoscutele jocuri mizerabile, ticăloase din CJ Neamţ. E încă o culme a sfidării nemţenilor, una neatinsă până acum. E un fel de dezvoltare a ticăloşiei cui a pus indivizii ăştia pe lista de candidaţi. N-ar fi luat voturi ca independenţi. Câţiva dintre ei nu erau votaţi nici de neamuri, vecini sau colegi. Şmecheria lor seamănă şi nu seamă cu migraţia aleşilor locali la alt partid. Important e de ce nu seamănă – ei se dau independenţi cu credinţă politică. O afirmă pentru anestezierea proştilor, pentru amânarea sancţiunilor publice.
Acest episod din viaţa pseudo-politică nemţeană depăşeşte fazele cu coordonatorul de partid rămas cu acte în alt partid. Adeziunea, susţinerea mascată e chiar acceptabilă prin comparaţie cu minciuna independenţei. Lista de nefăcute a pedeliştilor întrece orice limite. Un punct de vedere serios al „fraţilor” din PNL ar fi de consemnat. Cel mai probabil, nu e cazul. Drept dovadă e uitarea promisiunii de a face conferinţe de presă comune. Confirmarea comentariilor anterioare din această pagină e una tristă.
Viorel COSMA
