Născut la Bosanci, Suceava, la 31 octombrie 1938, într-o familie de învăţători, Radu Dănăilă a absolvit Şcoala medie nr. 1 Băieţi Piatra Neamţ, lucrând apoi în comuna Tazlău secretar de şcoală apoi bibliotecar. Este autorul mai multor volume de versuri, printre care “Leagănul de vise”, “Umbrele luminii”, “Valenţe ancestrale”, “Spiritualitate şi divin”, “Stropi de cristal”, “Florile inimii”, “Pasărea de pradă” ş.a. A publicat un volum de aprecieri critice (“Florile inimii. Cronici. Câteva aprecieri asupra poeziei clasice româneşti”), unul de eseuri (“Omul între pământ şi cer”). Radu Dănăilă a frecventat cenaclul din Piatra Neamţ “Calistrat Hogaş”, a înfiinţat, împreună cu profesorii Gheorghe Blaga şi Cezar Ţucu (alţi doi scriitori importanţi ai Tazlăului), revista “La Tazlău” şi fundaţia cu acelaşi nume. Poetul a primit pentru creaţia sa, de-a lungul vremii, importante premii literare. Cu prilejul zilei sale de naştere, l-am rugat să răspundă la trei întrebări.
La mulţi ani, Radu! De când scrii versuri?
– Scriu de la vârsta de 15 ani, am simţit această chemare încă de cum am început să citesc serios primele cărţi importante din copilăria mea. Poate şi datorită vârstei mele de atunci. Ai mei aveau şi nu prea aveau multă încredere în viitorul meu literar, dar glumeau spunându-mi că o să ajung poet. Nu ştiu dacă am ajuns…
Eşti unul din cenacliştii vechi din judeţ. Ce scriitori ai cunoscut în fostele cenacluri din Piatra Neamţ sau din altă parte care ţi-au lăsat amintiri frumoase?
– Am cunoscut, în anii în care am frecventat cenaclurile literare, mulţi scriitori care au devenit, în timp, nume grele în literatura de azi. Am cunoscut pe Adrian Alui Gheorghe, Gheorghe Simon, Har Mihăilescu, Gheorghe Hibovski, Constantin Cucu, pe Daniel Corbu, pe dv…
Cum, unde, ai debutat. Cine te-a ajutat să publici pentru prima oară? Cum consideri că te-a întâmpinat critica literară din judeţ şi din ţară?
– Editorial, am debutat în anul 1993, când mi-a apărut volumul de poezie „Leagănul de vise”, la Editura Panteon, condusă de poetul Daniel Corbu, volum prefaţat chiar de Nicolae Sava. Mai publicasem versuri în cîteva volume de poezie colective, cum erau pe vremuri, ajutat fiind atunci de răposatul George Bararu, de profesorul George Brăescu, de alţii cu suflet mare. Fiind cu această infirmitate fizică nu am putat să-mi permit prea multe ieşiri în afara comunei în care am locuit tot timpul. Poate de aceea sunt şi mai puţin cunoscut decât alţi condeieri ai zonei. În ceea ce priveşte critica literară, pot să afirm că m-a primit destul de bine, toate cronicile literare la cărţile mele, atâtea câte sunt până acum, fiindu-mi favorabile. Nu am reuşit, din păcate, să intru în poesia tuturor textelor în care s-au făcut referiri la poezia mea.
A consemnat Nicolae SAVA
