S-a născut la 19 august 1879, în Copou, Iaşi şi se stinge din viaţă în februarie 1918, la Munchen, Germania. Este reînhumat în Cimitirul ”Eternitatea” din Piatra Neamţ. Tatăl său, Lascăr A. Vorel, era farmacist în Piatra Neamţ, iar mama, Julieta, născută Suess, în Iaşi.
A copilărit în Piatra Neamţ. Pitorescul naturii, la care s-au adăugat monumentele istorice din timpul lui Ştefan cel Mare, a generat peste ani, primele compoziţii picturale care se vor găsi în ciclul de peisaje bistriţene. Clasele primare urmate la Şcoala de băieţi nr. l, unde l-a avut coleg de bancă pe Mărgărint, tovarăş de joacă şi de escapade, copil talentat la desen, cu care ”s-a iniţiat în taina plasticităţii norilor de pulbere şi a mişcărilor (…) El e maestrul meu cel dintâi şi cel din urmă”, scria artistul. Cursurile gimnaziale, urmate tot în oraşul de sub Cozla, i-au lărgit nu numai orizontul de cunoaştere, dar i-au dezvoltat şi simţul artistic. Timp de trei ani (1891-1894), l-a avut profesor de desen pe Alexandru Anastasiu, care i-a orientat talentul spre pictură. Româna a facut-o cu Panaite Crivăţ, limba germană cu ”neîntrecutul germanist” Vasile Şutcu, iar istoria cu Ioan Ursu, viitorul profesor universitar, pe care l-a întâlnit la Berlin şi Munchen, în timpul anilor de studii în Germania, unde s-a stabilit în 1899, după studii liceale şi Şcoala de Arte Frumoase din Iaşi.
Îşi desăvârşeşte talentul artistic în atelierul lui Franz von Stuck, începând din 1904, ca student al Academiei de Artă, fost profesor al lui Wasili Kandinsky şi Paul Klee. Curând, îşi întrerupe studiile, deschizându-şi propriul atelier, în Bluttenstrasse. Respinge formele academiste şi adoptă un stil original, care avea să-l impună atenţiei publice. Marele pictor german, Franz von Stuck vedea în el ”un mare talent, original în tehnică, compoziţie, precum şi în întreaga lui fiinţă… Era cel mai original din clasa mea, nu mă imita cum faceau majoritatea elevilor mei. Lucrul lui era spontan şi de un gust rafinat”. În 1907 execută desene satirice şi pictează portrete. Vizionează expoziţiile retrospective Van Gogh (1908), Cezanne şi Matisse de la Galeriile Tannhauser (1909), ambele organizate în Munchen şi care au influenţat puternic evoluţia pictorului român în direcţia curentului artistic expresionist.
Prieten cu N.N. Tonitza, Gr. Negoşanu ş.a., începând din 1910 participă la expoziţiile ”Tinerimii artistice” – asociaţie profesională a pictorilor din România, de evidentă tendinţă novatoare.
Dintre preocupările literare ale lui Lascăr L. Vorel amintim: ”Măestrul meu” (schiţă) apărută în revista Viaţa literară şi artistică (1908); ”Singurătate”, ”Finale” şi ”Geometriştii” (1913), în Noua Revistă Română.
În ultimii ani de viaţă, petrecuţi în capitala Bavariei, întocmeşte un jurnal, aflat în patrimoniul Muzeului de Istorie din Piatra Neamţ. În 1958, deschide prima Expoziţie retrospectivă organizată în sălile din bd. Magheru, Bucureşti.
La Piatra Neamţ, între 1969-1998, au avut loc mai multe ediţii ale bienalei Lascăr Vorel, simpozioane omagiale la Muzeul de Artă, care l-au readus în actualitate.
