0:00

Personalitatea săptămânii Părintele Iustin Pârvu, cel care ne-a arătat calea spre credinţă, ZCH NEWS - sursa ta de informații

Părintele Iustin Pârvu s-a născut la 10 februarie 1919 în satul Petru Vodă, comuna Călugăreni şi a primit numele de botez Iosif, având încă 4 fraţi mai mari. Între 1926-1931 a facut şcoala primară şi a urmat mai bine de doi ani de şcoală complementară. În 1936 a devenit frate la Mănăstirea Durău. În 1937 a fost trimis să studieze la Seminarul Teologic de la Cernica şi l-a continuat la seminarul de la Vâlcea şi apoi la Roman.  A fost tuns în monahism în 1940 iar în 1941 a fost hirotonit preot. În timpul războiului, respectiv în perioada 1943-1944 a fost trimis preot misionar pe Frontul de Est, numai în zona Neamţului.

În 1948 a fost condamnat la 12 ani de închisoare pe motive politice şi a trecut prin închisorile comuniste de exterminare de la Aiud, Baia Sprie, Gherla şi Periprava. În 1960, după ispăşirea pedepsei de 12 ani, a mai urmat o prelungire a condamnării – de 4 ani, la Aiud. A fost eliberat în 1964, prin decretul de eliberare a deţinutilor politici. În perioada 1964-1966 a revenit în locurile natale, a locuit în casa părintească şi a lucrat pe unde a găsit.

Din 1966 până în 1974 a fost preot monah la Mănăstirea Secu iar din 1974 până în 1989 a fost preot monah la Mănăstirea Bistriţa. În 1976 efectuează călătoria (visată mereu, din copilărie) la Muntele Athos.  În 1989 a revenit ca preot monah la Secu, până în 1991. În 1991 a sosit la Petru Vodă, împreună cu monahii Ignat şi Calinic, unde a început punerea temeliei Mănăstirii Petru Vodă (de călugări), unde a fost stareţ şi preot monah.

În 2000 a început construirea schitului de maici de la Petru Vodă, a clădirilor cu chilii, a azilului de bătrâne, a centrului de plasament pentru copii şi a spitalului. În anul 2008, la data de 2 noiembrie, este ridicat din gradul de Protosinghel la cel de Arhimandrit. Din 2008, înființează o nouă publicație de gândire și trăire românească, numită „Atitudini”. A trecut la Domnul în seara zilei de 16 iunie 2013, la ora 22,40.

Iată ce scria el Poporului român înainte de a părăsi lumea pământeană: “Popor român! Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum, să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi! Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu – dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte. De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut, crescut şi educat în graniţele sale? Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria şi o recunosc toţi cei care le-au studiat. Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ. Scrierea sumeriană a apărut 1.000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. Cât timp o să te laşi neglijat?

Articolul precedentVictime ale temniţelor comuniste, din Neamţ (XXXIII)
Articolul următorCARTE – TEATRU – FILM – SPECTACOLE – EVENIMENTE CULTURALE