Piatra Neamt

La 1 noiembrie 1860 se năştea la Piatra Neamţ Dimitrie Hogea (d. 1941, Piatra-Neamţ), unul din cei mai importanţi primari ai municipiului Piatra Neamţ. După Şcoala Domnească din oraşul natal, urmează Gimnaziul Clasic (astăzi, Colegiul Naţional „Petru Rareş”. Din motive materiale, nu urmează cursuri superioare, dar susţine examene de specializare la Facultatea de Drept din Iaşi. A fost funcţionar la Curtea de Apel din Galaţi (practicant, grefier şi prim-grefier). Va demisiona şi, din 1902, revine la Piatra-Neamţ. Aici va practica profesia de avocat apărător, în Baroul Avocaţilor. A fost consilier, ajutor de primar, primar al oraşului Piatra-Neamţ (1914-1918), timp în care a contribuit la terminarea Bulevardului Emil Costinescu (astăzi, Bulevardul Republicii), la repararea unor străzi, construirea de trotuare şi a uzinei de apă. A înfiinţat cantine pentru refugiaţi (1916-1918). I-a cunoscut pe I. L. Caragiale, George Panu, V. G. Morţun, Constantin Istrati. Mihai Kogălniceanu, I. I. C. Brătianu, Alexandru Averescu, cu care a întreţinut strânse legături sau însoţindu-i pe Muntele Ceahlău. A făcut parte din Comitetul de conducere a Revistei „Apostolul”. A colaborat la publicaţiile locale: „Avântul, „Îndreptarea, „Reformatorul ş. a. Scrieri: „George Panu la Durău, 1914; „Amintiri. Din trecutul Oraşului Piatra-Neamţ, 1936. De la el aflăm cum arătau pe atunci străzile acestui municipiu… Cartea scrisă în anul 1936 se intitula “Amintiri din trecutul oraşului Piatra Neamţ”, carte la care ar trebui să recurgă orice monografist al oraşului de sub Cozla, dacă s-o mai afla pe undeva… “De pildă uliţa mare – astăzi strada Cuza Vodă (parţial păstrată şi azi, paralelă cu M. Eminescu) – începând din uliţa Poştei (strada Petru Rareş) până la podul lui Sculy (podul de la Spital) avea pe amândouă părţile dugheni construite numai din lemn, cu tarabele în faţă închise cu obloane tot cu lemn, iar în loc de trotuare erau târnaţuri (cerdacuri sau podele) de scânduri. Uliţa nu avea rigole de scurgere, ci numai şanţuri pe margine. Când ploua mai mult, noroiul ajungea până la glezne, făcând circulaţia nespus de grea şi nu puteai ieşi din casă decât cu ciubote lungi. Nu erau atunci pe această uliţă decât două clădiri de zid: una în faţa dughenei bătrânului Stambler, denumită bolta, şi clădirea mare cu etaj a lui Iţic Şildhaus, zis Iţic Chiorul, unde este astăzi Farmacia Vorel. Uliţa Poştei (azi Petru Rareş) nu era decât un drum natural de ţară, fără scurgere, iar de-a lungul ei curgea gârla morilor din susul Cuiejdiului, care, străbătând oraşul, se revărsa în Cuiejdiu la podul Vrăjitoarei, mai jos de podul lui Sculy (după numele boierului Sculy Logotetide, ce-şi avea casele şi o mare grădină pe locul unde, în 1930, s-a înălţat un nou spital judeţean). Uliţa Valea Viei – astăzi strada Ştefan cel Mare – era tot astfel ca şi celelalte de mai sus, cu deosebire că de la Spitalul judeţean (ale cărui clădiri au fost donate primăriei în anul 1863 de principesa Elena Alexandru Cantacuzino, proprietara moşiei Şerbeşti), în sus spre Borzogheanul, în timpul ploilor nu se putea circula pe ea, căci din cauza torenţilor de pe Muntele Cozla era inundată şi împotmolită cu bolovani şi mâl adus de ape, devastând şi multe locuinţe”.

1 COMENTARIU

  1. f.frumos si emotionant articol;sa mai publicati articole similare si PUBLICITATE-DECESE=SA MAI STIM DE DEPARTE CE MAI E IN ORASUL NATAL;MULTUMESC SI SA NE FIE BINE

Comments are closed.