* interviu cu pictorul Dumitru D. Bostan, la 51 de ani
Pictorul Dumitru D. Bostan s-a născut la 27 noiembrie 1962 în Piatra Neamţ. Este absolvent al Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti, secţia artă monumentală – restaurare, profesori Simona Vasiliu-Chintilă şi Dan Mohanu. Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. După debutul expoziţional din 1986 participă la numeroase proiecte personale şi colective: Lost Art Gallery, New York, 1994; Salonul Naţional de Grafică, Galeriile Artexpo, Bucureşti, 1996; Kunstschow Westerschouwen, Olanda, 1998; Expoziţia Artă şi sacralitate, Centrul Cultural German, Iaşi; Oscillations-Transgressions, Quebec, Canada, 2000; United Nations Center, Bucureşti, 2005; Atelier, Galeriile Lascăr Vorel, Piatra Neamţ, 2006; Expoziţiile Filialei UAP Neamţ, Galeriile Apollo şi Artis, Teatrul Naţional Bucureşti, 2006, 2007; Salonul Naţional de Artă, Palatul Parlamentului, Bucureşti, 2006; Pânze mici, Galeriile „Lascăr Vorel”, Piatra Neamţ, 2008; Saloanele Moldovei, 1996-2009; Bienala Lascăr Vorel, Piatra Neamţ, 1997-2011; Expoziţie de grup, Institutul Cultural Român de la Veneţia, 2008; Expoziţie de grup „4 plus”, Galeriile „Cupola” Iaşi şi „Lascăr Vorel” Piatra Neamţ, Expoziţia colectivă „O vară la Antileşti”, Galeriile Apollo, Teatrul Naţional, Bucureşti (2009); Expoziție personală, Galeria Ana, București, (2010), Expoziție personală de pictură și grafică, Galeriile „Lascăr Vorel”, Piatra Neamţ (2011). A obţinut Premiul pentru grafică al Bienalei Lascăr Vorel, Piatra Neamţ, 2009. Este autorul albumului de artă Biarritz si loin si proche apărut în Franţa la editura Atlantica-Seguier, (2003). Lucrările sale se află în colecţii private din România, Franţa, Germania, Italia, Olanda, SUA, și în colecţia Muzeului de Artă din Piatra Neamţ. Ieri i-am urat, cu anticipaţie, cele cuvenite unui sărbătorit şi l-am invitat la o destăinuire. A doua parte a interviului va apărea mâine, de ziua lui.
– La mulţi ani, Dumitru Bostan! Cum ţi-ar plăcea să te numim, Dumitru Bostan jr. sau Dumitru D. Bostan?
– Cred ca Junior mai merge încă. Dar ce o să mă fac la 70 de ani, tot junior am să rămân?
– Cum consideri că a fost acest an pentru pictorii din Neamţ? Cineva (criticul de artă Lucian Strochi) spunea că 2013 a fost anul artelor plastice. Are dreptate? Argumentează.
– Cred ca anul acesta nu a fost deosebit faţă de ceilalţi ani. E adevărat, e anul celei de-a XIII-a ediţii a bienalei „Lascăr Vorel”, care a avut loc în ciuda tuturor lipsurilor. Cred că a fost un an normal şi toate s-au petrecut aşa cum ne-am obişnuit în ultima vreme. Dar poate că nu am eu toate datele.
– Cum se simte pictorul la jumătate de secol de viaţă?
– Am trecut puţin peste jumătate de secol dar am de lucru şi încerc să ţin pasul.
– Eşti foarte prezent în activităţile legate de Filiala UAP Piatra Neamţ. Nu este obositor şi frustrant să te dedici altora? Cu atât mai mult că e o muncă voluntară, neplătită.
– Întâmplarea face că lucrez la muzeu, instituţie care face de mulţi ani un bun parteneriat cu Filiala Neamţ a Uniunii Artiştilor Plastici din România şi lucrurile se leagă astfel mai uşor. Vrând-nevrând, asta mă face omul din interior şi sunt lucruri de organizare de expozitii şi altele de la care nu pot să mă eschivez nici dacă aş vrea.
– Ştiu că nu îţi place să te lauzi cu succesele tale – de multe ori eu aflând de la alţii despre ele – dar aminteşte-ţi câteva bucurii aduse de arta pe care o faci în ultimii doi ani.
– Am participat la câteva expoziţii cu grupul „4 Plus”din care fac parte, o grupare artistică la care ţin foarte mult şi pentru faptul că e formată din colegii mei de clasă de la Liceul de artă „Octav Băncilă” din Iaşi. Ultima expoziţie de acest tip a avut loc chiar în vara aceasta la Iaşi la galereria „Pallady” şi s-a numit „Locografii”, la sugestia colegului Mihai Voicu. Mereu e frumoasă revederea noastră. O altă bucurie este că am făcut ilustraţiile unui volum de poezii al scriitorului Emil Nicolae, care a apărut în Franţa cu ajutorul prietenului nostru Vasile Spătaru. Volumul se intilulează „Autres caprices”. A apărut în condiţii grafice foarte bune şi adună în cuprinsul său cam 16 capricii de fiecare; Emil Nicolae – capricii literare, eu – capricii grafice. E o lucrare la care ţin foarte mult. Mai sunt cele două tabere de pictură la care am participat în vara aceasta, amândouă în Suceava, una la Pătrăuţi, cealaltă la Iacobeni. La Pătrăuţi am lucrat cu colegii din filiala Suceava şi la Iacobeni la tabăra organizată de pictorul Liviu Suhar, în locurile sale natale. Acolo am pictat împreună cu artişti din Ungaria şi Polonia şi aceasta a fost o premieră pentru mine. În urma acestei tabere organizatorii au şi publicat două albume de artă de care m-am bucurat foarte mult. Pentru mine lucrul în natură mă schimbă mult. Acolo totul se petrece rapid, impresiile sunt puternice şi mai e şi avantajul de a lucra împreună cu alţi artişti, aşa cum am mai spus. A fost un an bun.
A consemnat Nicolae SAVA
