În 29 mai a fost depusă la Camera Deputaților o propunere legislativă, pentru completarea unui articol din Legea Apelor. Ea a fost semnată de 12 deputați, printre ei și 4 deputați de Neamț: Ioan Munteanu, Liviu Harbuz, Ionel Arsene și Vlad Marcoci. Expunerea de motive este suficientă pentru a înțelege importanța propunerii și necesitatea adoptării ei în regim de urgență: ”Pe teritoriul României funcționază foarte multe centre sociale pentru copii săraci, realizate cu fonduri PHARE, guvernamentale sau locale, unde sunt cazați un număr foarte mare de copii proveniți din familii defavorizate. Aceste centre sociale au fost construite în baza unor proiecte în care sunt prevăzute alimentările cu apă din puțuri proprii, având toate avizele necesare bunei funcționări. Cu toate că situația financiară a centrelor sociale este precară, conform prevederilor din Legea apelor nr. 107/1996, acestea sunt obligate să plătească bani din banii publici pentru documentația de autorizare și montare a apometrelor. Această documentație, de fapt, ar putea fi realizată de către specialiștii Administrației Naționale ”Apele Române”, având la dispoziție toate documentele aferente autorizării. Centrele sociale și școlile, care dispun de alimentare cu apă potabilă proprie, sunt obligate să plătească autorizarea la un preț foarte mare, fiind net superior costului apei consumată din puțul propriu. Prin actul normativ inițiat scutim de la plata taxelor și tarifelor de autorizare centrele sociale și școlile care nu sunt conectate la sistemul centralizat de aprovizionare cu apă și dețin puțuri proprii”.
Ideea unei asemenea inițiative legislative este de reținut, cu atât mai mult cu cât mai există multe alte situații asemănătoare, când instituții de stat din domenii asemănătoare plătesc taxe destul de mari în loc să folosească banii în folosul celor din sistem. (V.B.)
