“Prunele să fie bine coapte, iar focul domol!”
Este prima literă de lege pentru orice pasionat ca să aibă garanţia că se înhamă la o treabă gospodărească, făcută temeinic şi având ca rezultat nu doar o simplă băutură, ci un adevărat leac, pentru trup şi suflet.
Nu e nevoie de un specialist pentru a fi convins că pe cât de coapte şi dulci sunt prunele, pe atât de tare şi bună va fi ţuica ieşită din ele.
Prunele se pun la fermentat în putini sau în bidoane mari de plastic şi se lasă acolo cel puţin două luni. Borhotul e gata de manevrat când începe să se desprindă singur de pe marginile bidonului, parcă anume căutându-şi drumul spre cazan. Acela e momentul când trebuie bine bătut şi, amestecat fiind, să se ia cu găleata şi să fie azvârlit în cazanul de cupru, la foc iute, cu capacul desfăcut. După se s-a încălzit binişor, dar fără să-l fi apucat fierbinţelile, se ascunde bine sub capac, iar cazanului i se montează conductele prin care vor circula vaporii şi se pregăteşte răcitorul în care apa trebuie să fie rece.
La Fabrica de ţuică, sunt cazane profesionale, având margini (şanţuri) prevăzute din fabricare, etanşate cu apă, la fel ca pâlniile de la capac şi de la răcitor . Nu mai e nevoie de cocă pregătită sau pâine cu apă, cum se făcea odată. Singura grijă e să fie acoperită toată marginea cu apă, fiindcă, altminteri, dacă răsuflă cazanul pe undeva, toată tăria ţuicii se va duce curat pe Apa Sâmbetei!
Când cazanul are capacul pus, musai şi degrabă se lasă focul domol (termometrul montat pe capac să nu depăşească 80°-85°), fiindcă există riscul ca borhotul să ajungă pe conducte sau produsul să curgă prea repede şi să compromită producţia toată bunătatea de la cazanul respectiv. Dacă toate recomandările sunt urmate ca atare, în 10-15 minute vaporii de ţuică, odată ajunşi în zona răcitorului, condensează, iar pe ţeavă începe să curgă licoarea magică.
Ca să nu se prindă borhotul de fundul cazanului şi, astfel, să rezulte o ţuică afumată, cazanele de la Fabrica de Ţuică sunt prevăzute cu învârtitor, iar borhotul poate fi amestecat chiar în timpul fierberii.
În funcţie de tipul de borhot, ţuica proaspătă poate fi mai albicioasă, mai tulbure, după atâta zdruncinare pe conducte. Pentru limpezire şi păstrare în cele mai bune condiţii, se ţine în pivniţe, în butoaie din lemn de dud, care o îmbogăţesc cu patină gălbuie. Cu cât ţuica e mai veche, cu atât devine mai bună şi mai tare. Asta o ştie toată lumea.
Toată lumea ştie şi că, din cazanele făcute la Fabrica de Ţuică, licoarea iese limpede încă de la prima distilare, indiferent că e ţuică sau pălincă. Puritatea maximă a cuprului este motivul pentru asta.
Cum se fabrică o licoare de calitate? Găsiți secretele țuicii pe fabricadetuica.ro.
Ce este distilarea și cum se face ea, pentru a obține o țuică de calitate? Găsiți instalații de distilare pe fabricadetuica.ro.
De ce să optați pentru un alambic simplu (cazanul cu foc direct), alambic simplu cu amestecător, instalaţie de încălzire cu aburi, cazan cu foc direct de formă plată, instalaţie de distilare cu două blaze sau instalaţii de distilare continuă, toate din cupru?
Aici este un singur răspuns: pentru că vreți o țuică de calitate! Pentru asta există Fabrica de Țuică.
