Ordinul privind metodologia referitoare la manualele școlare a fost emis de Ministerul Educației și Cercetării (MEC) pe 26 februarie și a fost publicat pe 2 martie în Monitorul Oficial:
https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Legislatie/2026/Ordin_3333_2026.pdf
Potrivit acestuia manualele vor rămâne valabile pentru o perioadă de opt ani, începând cu anul școlar 2026-2027. Ordinul poartă semnătura secretarului de stat Gigel Paraschiv, omul din minister care a asigurat, de fapt, interimatul în perioada în care premierul Ilie Bolojan își asumase și mandatul de la Educație. Decizia a fost luată în baza unei ”excepții” existente în legislația din acest domeniu. Astfel, excepția devine regula, lucru care le oferă elevilor și cadrelor didactice o anumită stabilitate în învățământul de masă.
Moda manualelor alternative
O discuție pe care nici MEC, nici inspectoratele școlare județene nu au purtat-o, preferând să ascundă totul sub preș, în condițiile în care inclusiv inspectorii școlari predau în școli și o practică este moda manualelor alternative. O nișă educațională ce se lărgește de la an la an. De pildă, colegiile de elită din județul Neamț (dar nu numai!) optează, în fiecare an școlar, pentru utilizarea în procesul de predare a manualelor alternative și/sau a caietelor speciale, ceea ce scoate din buzunarul părinților bani în plus an de an, în condițiile în care învățământul ”prioritate națională” este ”gratuit” în România. În realitate, școala a început să pretindă tot mai mulți bani părinților, în ultimii ani, pentru chestiuni ”justificate” și ”obiective”, nu numai prin intermediul asociațiilor de părinți, ci și direct la ore, la clasă. Oficial, aceste sume nu există – decât pe WhatsApp, pe grupurile asociațiilor de părinți sau cele ale părinților de la clasă unde sunt prezentate și chitanțele fiscale de cumpărături. Neoficial, se practică avantajarea anumitor firme, majoritatea deținute chiar de oameni din sistem, cu încălcarea evidentă a normelor privind concurența neloială.
Tăcerea asociațiilor de părinți și ”factura” suferinței plătită de copii
Manualele alternative ”trebuie” achiziționate cu exactitate de la anumite librării online și/sau de la anumite edituri, ceea ce ridică semne de întrebare pentru părinți. ”Must -have”-ul în materie de manuale școlare alternative este transmis direct de profesori la clasă, la fiecare început de an școlar, elevilor. În ultimii ani, moda manualelor alternative a devenit molipsitoare în învățământul de masă, marea majoritate a învățătorilor și cadrelor didactice de la unele discipline din trunchiul comun, optând pentru aceste manuale alternative, prezentate elevilor și părinților ca o chestiune ce nu comportă discuții. Ceea ce duce în derizoriu efortul financiar făcut de la bugetul de stat pentru tipărirea manualelor școlare, clasice, tipărite prin MEC, care devin ”piese de muzeu” ce doar îngreunează ghiozdanele elevilor și sunt folosite la ore ”uneori” spre deloc. Tot mai mulți elevi au început să meargă cu trolere la școală, ghiozdanele mult prea grele afectându-le copiilor sănătatea și postura. Acceptarea tacită a părinților a acestei situații este baza de la care trendul s-a extins, în ultimul deceniu, în tot mai multe unități de învățământ, indiferent de zonă sau de posibilitățile financiare ale părinților.
MEC nu a ținut cont de nicio recomandare din consultări și nu are în spate nicio analiză!
Jurnaliștii site-ului dedicat edupedu.ro (aici) atrag atenția asupra faptului că, dincolo de justificarea argumentată a MEC privind stabilitatea în sistemul educațional preuniversitar, legat de termenul de valabilitate de opt ani, ministerul ar fi realizat noua metodologie referitoare la manualele școlare, la organizarea licitației pe SEAP și toate celelalte chestiuni subsecvente, fără a avea în spate nicio analiză. Mai mult, MEC ar fi ignorat în totalitate recomandările primite în perioada de consultare și nu ar fi cerut/primit nicio recomandare de la instituțiile europene sau românești din acest domeniu.
Angela Croitoru
